Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Problemele de atenție ale copiilor la școală sunt efecte ale lipsei de autonomie

Publicat: 03.08.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd.

Știu că sună ciudat și-ți pare că exagerez. 'Ce legătură are lipsa de autonomie cu atenția copilului meu la școală?!', îți vine să mă confrunți. 'Are!', îți răspund. Și-ți explic imediat care e.

 

Dacă ar fi liberi copiii noștri, fără noi suflându-le în ceafă, ar alerga, ar sări, ar face tumbe, s-ar mișca necontrolat, s-ar învârti, rostogoli, balansa, atârna cu capul în jos, cățăra, tăvăli ore întregi. Instinctiv, ei fac mișcări pentru a-și dezvolta sistemul vestibular, ceea ce nu numai că e minunat, dar este absolut necesar pentru un bun simț al echilibrului, pentru o coordonare armonioasă a tuturor simțurilor, pentru o siguranță emoțională. Și, în final, pentru o bună capacitate de atenție și cooncentrare la școală. Dar ne au pe noi care, adesea, greșim considerând că știm ce e mai bine pentru ei...

 

Ca și mine, și tu știai că sunt cinci simțuri de bază (auz, miros, gust, văz, tactil). Adesea, spunem despre o persoană că ar avea un al șaselea simț. Ei bine, toți îl avem și se numește sistemul vestibular, situat în urechea medie și urechea internă. Acest sistem este în strânsă legătură cu gravitația, siguranța, supraviețuirea, excitarea și atenția.

 

S-a dovedit deja că o bună funcționare a sistemului vestibular oferă copiiilor o siguranță emoțională. Îți dezvălui și ție ce am aflat eu. Aparatul vestibular transmite către sistemul nervos mesaje senzoriale despre mișcarea și echilibrul corpului, primite de la ochi, urechi, gât și corp. Cu impulsurile primite prin celulele ciliate (receptorii sitemului vestibular), creierul copilului învață să coordoneze toate simțutile, întreg corpul cu o anumită viteză, într-o anumită direcție, într-o anumită poziție în raport cu solul, cu un anumit ritm al contractării musculaturii, astfel încât copilul să poată face față forței gravitaționale și să îndeplinească activitățile care necesită diverse abilități.

 

Când acest sistem nu este dezvoltat corespunzător, creierul copilului nu primește informația corectă de la ochi, urechi, nu poate stabili rapid echilibrul și coordona mișcarea corpului, ceea ce-l face să nu se simtă în siguranță. Și excitarea crește, atenția scade. De multe ori, pentru că sistemul vestibular îi "spune" că o situație nu este sigură, reacția este una de supraviețuire, iar copilul aleargă, țipă, lovește, împinge, refuză, sau îngheață, se retrage, se închide etc. În timp, acest dezechilibru vestibular ajunge să înfluențeze mult capacitatea de atenție și concentrare a copilului, iar acesta, pur și simplu, refuză, spune că nu poate. Și chiar nu poate!

 

Pentru că tu nu i-ai dat autonomie. Iar copilul are nevoie să:

  • cadă și să se ridice singur
  • să alerge până transpiră și după
  • să se tăvălească
  • să se cațere
  • să sară în neștire
  • să facă tumbe
  • să se învârtească până amețeste,

activități care dezvoltă sistemul vestibular. Mișcările acestea necontrolate reprezintă experiențe noi, un fel de gimnastică pentru aparatul vestibular, care îl provoacă, îl excită și îl învață să facă față situațiilor diverse. Cu informație corectă a corpului în raport cu mediul înconjurător, creierul își folosește toate resursele în cultivarea atenției, a memoriei, a vorbirii, pentru a dezvolta funcțiile reglatoare (de exemplu, reglarea stării de somn și de veghe) și capacitățile motrice, de cooperare și de adaptare.

 

N-ai făcut-o până acum? Niciodată nu este prea târziu. Oferă-i autonomie copilului tău. Lasă-l să se miște în voie. Ce dacă transpiră? Ce dacă se zgârie? Ce dacă se murdărește? Ce dacă amețește? Și lasă-l mult, nu cu ochii pe ceas! Lasă-l liber, nu cu gura pe el! Lasă-l! Instinctiv, el știe că are nevoie de mișcare multă și necontrolată, de fapt, știe exact de ce tip de mișcare are nevoie. Lasă-l să aleagă singur locul potrivit pentru a face sport.

 

De exemplu, Rareș al meu este un tip sportiv și are energie cât să termine bateriile a zece adulți. Am fost sfătuiți să-l dăm la un sport sau la mai multe. Și am încercat. De două ori, la înot, o dată la fotbal. Acum, suntem la a doua încercare cu tenisul. Adoră tenisul. Culmea e că îi place mult și înotul, dar nu cu antrenor. Așa credeam noi, că temperamentul lui nu se pliază pe reguli impuse. Experiența ne-o dovedea, și cu tenisul, și cu înotul, și cu fotbalul. Citind despre sistemul vestibular, am avut o revelație. Nu era vorba de sport în sine, nici măcar neapărat de antrenor sau de reguli, ci de cât de complexă era mișcarea în timpul antrenamentului și de câtă autonomie în mișcări se putea bucura. La prima încercare cu tenisul, antrenorul se focusa pe deprinderea anumitor mișcări, pe care le repeta continuu. Îl vedeam pe Rareș, ieșea des din coloana de copii, se așeza, se ridica, se învârtea, se balansa, îl tachina pe copilul din față, îl împingea pe copilul din spate. Nu-i plăcea și era firesc, el avea nevoie de altfel de mișcare. La clubul la care merge acum, antrenorul de tenis îi învață pe copii interactiv, provocându-i la diverse mișcări, la scheme complexe de interecțiune cu mingea de tenis și cu ceilalți copii, îi aleargă, îi învață strategii, dar practic, le excită sistemul vestibular. Asta e! Iar rezultatul este un copil care adoră tenisul și care ne roagă să-l ducem în fiecare zi. Și sunt reguli pe care le respectă! Și sunt mustrări ale antrenorului pe care și le asumă!

 

Am împărtășit cu voi informațiile acestea pentru că mie mi-au schimbat mult perspectiva în relația cu nevoia de mișcare a copilului meu, dar și pentru că Danonino susține autonomia copiilor și m-a făcut parte din proiectul Spune Da! sportului. Acum, brânzica Danonino poate să se transforme într-o răcoritoare înghețată, cu ajutorul a 12 bețișoare îmbrăcate în sporturile preferate de copilul tău.

 

Sursa foto aici.

Acest articol este sponsorizat.

Citeste si De ce nu pot copiii să stea nemișcați pe scăunele sau în bănci și ce putem face. Informație de aur.
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.