Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’, îmi zice soră-mea mai mică la telefon, ‚Cum să nu mai știi?!’. Adesea, când am de transmis o bârfă, ori o fac imediat, ori n-o mai fac, pentru că risc să se șteargă chiar părți esențiale și nu mai e cancan.
Îmi intră, zilele trecute, în newsfeed pe facebook un articol care face referire la îmbunătățirea calității vieții prin dans. Știu că e remarketing (pentru cine nu știe, o unealtă de vânzare prin care google, facebook etc. îți reafișează un conținut, să-i zicem, pe care l-ai mai accesat, îți reamintește că ai fost interesat de), că mi-am propus, de ceva vreme, să mă întorc la prima mea pasiune, dansul, și caut locul perfect pentru mine să o reînvii.
Am dat curs link-ului, era scris ușurel, fără prea multă documentare, dar m-a provocat să caut mai departe pe temă. Așa am aflat că o echipă de oameni de știință de la Centrul German pentru Boli Neurodegenerative din Magdeburg, Germania, a inițiat și condus un studiu a cărui concluzie clară a fost că procesele de îmbătrânire din regiunea hipocampului din creier pot fi inversate.
Hipocampul, citesc pe wikipedia, este parte a sistemului limbic și o componentă majoră a creierului. Știam și am tot scris despre sistemul limbic, baza neurală a emoțiilor, mult în asociere cu componenta lui numită amigdală, un fel de desagă cu emoții, cu care și venim pe lume plină, se pare, deloc până azi despre celelalte părți: hipocamp, cortex cingular, cortex olfactiv.
Hipocampul s-a demonstrat că joacă un rol esențial în învățare, în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată precum și în orientarea și navigarea individului în spațiu.
Odată cu înaintarea în vârstă, se produce o degenerare în structura creierului la nivelul hipocampului, manifestată prin tulburări de învățare, memorie și echilibru. Studiile de rezonanță magnetică indică o rată de atrofiere a hipocampului de 2-3% la fiecare 10 ani și, după vârsta de 70 de ani, de 1% anual. Atrofierea poate fi accelerată de o îmbătrânire patologică, cum ar fi în Alzheimer.
Îm, memoria! Și derulez informația: semnele îmbătrânirii creierului în funcțiile lui cognitive și de echilibru pot fi inversate. Cum? Și aici vine minunata și deloc întâmplătoarea veste pentru mine: prin exerciții fizice, dar mai ales prin dans.
Studiul, publicat în iunie 2017, în revista Frontiers, la secțiunea Human Neuroscience, s-a întins pe o durată de 18 luni și a avut ca subiecți două grupe de vârstnici sănătoși cu media de vârstă de 68 de ani. Oamenii, femei și bărbați, au fost provocați să facă mișcare. Au fost comparate două tipuri de mișcare: un program tradițional de fitness (cu exerciții repetitive) și un program de dans special conceput, cu ritmuri și coregrafii noi săptămânal.
În acest studiu, se arătă că ambele tipuri de exerciții fizice (dans și mișcare de tip fitness) măresc acea zonă a creierului care scade odată cu vârsta și pot avea, deci, efect anti-îmbătrânire. În comparație însă, numai dansul a dus la schimbări comportamentale vizile. Diferența o face un plus de provocare pe care îl presupune dansul, cu pași, ritmuri, coregrafii noi. Mai mult, dansul necesită integrarea informațiilor senzoriale venite pe mai multe canale (auditive, vizuale, vestibulare, somatosenzoriale).
Ori, dacă dansul e dovedit că întinerește, de ce nu l-am practica și pentru menținerea tinereții din noi?
Cât despre mine, dansul mă face fericită de când mă știu. Este forma de expresie pe care o simt cea mai a mea, armonioasă și liberă. Când eram mică și dansam, nu vedeam pe nimeni în jurul meu. Eram liberă și părea că lumea s-a oprit în loc să privească spectacolul libertății. Era în mine o bucurie pe care nu o pot pune în cuvintele potrivite. Mă mai simțeam așa doar în vis, când puteam să zbor.
Cred că e o emoție în dans, ceva ce nu ține de corp și nu poate fi măsurat cu niciun aparat și care activează părți ale ființei cum nicio altă artă nu o face.
Nici nu mă mai întreb de ce am renunțat încet-încet la felul meu de a mă exprima cel mai liber. Nu mai contează. Important e că am să dansez din nou.
Mai multe despre studiu aici.
Sursa foto aici.
