Array
(
    [0] => Array
        (
            [id] => 664
            [date] => 2018-10-30 09:14:34
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Mihaela
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => mihaela_o_predescu@yahoo.com
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => 
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Am descoperit din intamplare site-ul tau, cautand informatii despre tratamentul cu Zentel la copii :-). 
Imi place, ma face curioasa sa citesc si urmatorul articol si urmatorul si urmatorul. Am tot citit bloguri si site-uri cu si despre copii/parinti, dar al tau provoaca ceva la mine.
Multe articole provoaca durere in mine. Ma fac sa imi dau seama ca nu sunt cel mai bun parinte pt copilul meu, desi, sincer incerc, incerc din rasputeri, am urmat cursuri de parenting, am cumparat si citit o gramada de carti in domeniu, insa parca nimic nu se lipeste de mine.
 Nu mai stiu sa ma joc (am realizat asta cand am vrut sa ma joc cu fetita mea de 3 ani cu Lego) pur si simplu nu mai am imaginatie, sau am blocat-o pe undeva, i-am facut crize de nervi fetitei mele cand era mica (si cand a mai crescut) din cauza inabilitatii mele de a intelege ce vrea, de a ma adapta la viata cu un copil mic, care nu stie sa spuna ce vrea, chiar si dupa 3 ani inca invat cum sa fiu cand are o criza de nervi, incerc sa imi vad copilul asa cum este dar mi se pare f dificil sa trag o linie unde e ea si unde incep eu (ideile, dorintele mele), cand sunt singura cu ea, incerc sa gasesc activitati de facut impreuna dar cumva tot ajung sa fac curat/ordine/spal vase/spal rufe etc, orice in afara de activitati cu ea, pt ca nu stiu ce sa fac, nu am idei, nu mai am acces la copilul din mine. Nici stresul de la servici nu ajuta deloc, imi mananca toata energia pe care as putea-o investi in cautarea linistii si pacii interioare, citit si mai multe carti si chiar absorbit informatia respectiva, gradinarit etc., iar timpul petrecut la servici e prea mult si prea plin.
Nu o sa ma opresc din citirea articolelor, pe undeva pe acolo mi se pare ca si durerea interioara resimtita isi are rolul ei in a-mi trezi la viata simturile si imaginatia si poate chiar amintirile complet pierdute din copilarie. abonare
                            [3] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

)