Și nu e de genul: ‚Crezi că tu ai probleme?! Uite adevăratele probleme! Boli grave, dependență, alienare mintală, sărăcie lucie, privare de libertate, violență domestică, abuz sexual ș.a.’ Și tu privești, te înfiori, te uiți la tine și viața ta și devii fericit. Nu (mai) cred în asta. În comparații și vindecări miraculoase din exterior.
- Cum ești?
- Am fost și mai bine. Scriu. Încerc.
- Ce ai?
- Nu știu ce e cu mine azi. Dacă ți-aș spune ce am, ai râde. De fapt, ce nu am. Știi cum e?! N-am probleme reale, le știu și să mă ferească Dumnezeu să le am. Cu toate astea, m-am trezit cu un gol pe care simt să-l umplu și nu știu cu ce. Adică știu, dar, dacă ar fi să trec la acțiune, aș fugi de acasă.
Exagerez, desigur. Am o afecțiune aparte pentru dramă. Îmi place să impresionez, în scris. Rândurile mele să miște, să te regăsești în ele, să plângi, să zici Aha!, să râzi și eu să te îmbrățișez.
Continuu să-ți povestesc ce i-am spovedit și bunei mele prietene. N-am motive să fug de-acasă. Viața mea e frumoasă. Soțul meu e minunat, când vrea. În rest, e un bărbat obișnuit, cu toane, ifose, griji, critici, de-astea. Și eu, parcă, aș lua viața mai peste picior. Eu am învățat să primesc cu aceeași ospitalitate și momentele de cumpănă, și bucuriile. Nu înseamnă că nu plâng până mi se înfundă nasul. Că o fac. Le trăiesc și le consum. Dar nu mă (mai) plâng și nu-mi (mai) consum resursele luptându-mă cu fricile. Le iau de după umăr. Aș vrea să o facă și el. Sunt idealistă, nu?
E una din zilele în care simt nevoia de explozie de fericire. De altceva. De surpriză. De aventură. Știi ce zic?! Să ne urcăm toți trei în mașină și să plecăm. Să uităm de rate, de treburi casnice, de clienți, de salarii, de termene, de cum trebuie. Ce-o fi?!
Îți dai seama?! Viața mea e liniară, ce cumplit! Poți să râzi.
- Nu râd, desi ești la fel de haioasă ca mine ieri. N-om fi degeaba prietene. Ieri, aș fi empatizat cu tine. Dar, azi, îmi place viața mea de mor. Am făcut un exercițiu de imaginație. De-asta te-am și sunat. Fii atentă! Ai posibilitatea să te întorci la momentul în care îți alegi cum va fi viața ta. Schimb-o! Dar ai grijă ca, la fiecare 3 plus-uri, să pui și un minus. Că nu există zi fără noapte, nu? Hai, ce pui pe plus, ce pui pe minus? Ce ai îmbunătăți si ce plus ai da înapoi?
I-am închis și toată ziua m-am gândit la asta. Știi ce? N-aș schimba nimic, dar nimic! Tu?
Sursa foto aici.
