Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Copilul cu atașament sigur plânge când rămâne singur cu o persoană străină

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 24.07.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Primul tău copil este copilul interior.

Asta spun rezultatele unui experiment care se numește Situația Străină. Despre el a vorbit Gaspar Gyorgy, psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, la Social Media for Parents. Experimentul, condus de Mary Ainsworth în 1969 și replicat ulterior, a avut în centrul atenției copilul mic, cu vârsta cuprinsă între 12 și 24 de luni, și s-a bazat pe lăgătura care se creează încă de la naștere între acesta și persoana care îl îngrijește, cel mai adesea, mama. Iar, dacă legătura este una sigură, copilul, aflat într-o situație străină lui, caută apropierea fizică de mamă, are nevoie de ea cum are de aer.

 

În cadrul Situației Străine a fost observat comportamentul de separare de mamă și de reunire al mai multor copii cu vârste cuprinse între 12 și 24 de luni. În urma analizei comportamentale și a mai multor studii efectuate, specialiștii au concluzionat că există trei tipuri de legătură formată între copil și mamă, sau persoană care îl îngrijește, trei tipuri de atașament: sigur, nesigur-ezitant, anxios. Ulterior, a fost adăugat un alt patrulea tip de atașament, dezorganizat.

 

Într-o cameră experimentală, mama se joacă alături de copilul ei cu jucării. După un timp, în cameră, intră o persoană străină, care nu interacționează, inițial, cu copilul. Gradual, persoana străină se apropie de copil, iar mama părăsește încăperea pentru scurt timp. Specialiștii au analizat reacția copilului în ambele situații: când mama iese și când mama revine. Și concluzia a fost că un copil cu atașament sigur față de mamă, când se simte amenințat în vreun fel, caută apropierea fizică de aceasta, iar, dacă mama lipsește, stresul crește și copilul plânge, se revoltă, se deconectează și nu poate fi consolat decât de revenirea mamei. Atenție! Pentru un copil, amenințare înseamnă și numai absența persoanei de atașament, cea care reprezintă legătura lui cu lumea pe care o descoperă cu fiecare zi.

 

Asta mi-a adus aminte de un episod dureros pentru mine, primele două zile ale lui Rareș al meu la grădiniță și singurele la acea grădiniță, cunoscută acum drept "grădinița groazei" din Constanța. Și, dacă pentru mine, adultul, a fost dureros, copilul meu a trăit o adevărată traumă. Situația străină cu care s-a confruntat copilul meu la 2 ani și 2 luni ne-a destabilizat complet. Lui Rareș i s-a spus că este un copil rău în prima zi, pentru că, atunci când educatoarea a început să țipe, el s-a speriat, a început să plângă și a vrut la mami. A fost bruscat. A urmat plâns până la vomă, fugă spre ușă, luptă cu oricine îl împiedica, mușcături, panică, disperare. Am fost anunțați târziu să venim... Am găsit în holul grădiniței un copil desfigurat de atâta plâns, speriat, panicat, care mi-a sărit în brațe, a izbucnit în plâns și, cu o mână, mă ținea strâns de gât și, cu cealaltă, îmi apucase părul, ca nu cumva să-l mai poată desprinde cineva. Și-mi repeta obsesiv, printre sugițuri,: "Să pecăm de aici, mami! Să pecăm, mami! Să pecăm, mami!" Eram șocată. Și am început să tremur...

 

Mi s-a spus, atunci, că nu este normal, că acest copil este un copil problemă, că nu se poate adapta, că legătura mea cu el trebuie să fie defectă, de el a reacționat așa. Că da, copiii plâng puțin la despărțirea de mamă, dar nu fac așa... Aveam să aflu de la copilul meu, după multe zile, cu greu, că nu a fost numai o situație străină, ci un loc în care existau amenințări, țipete, bruscări, comportamente pe care nici măcar nu le văzuse Rareș până atunci, cu atât mai puțin să fi fost manifestate în raport cu el. Ceea ce au sesizat și alți părinți autorităților doi ani mai târziu... și încă se judecă. Trist, foarte trist!

 

Multe zile la rând după asta, Rareș s-a trezit brusc din somn plângând, țipând, strigându-mă panicat. În fiecare seară, înainte de somn, se asigura că nu-l voi mai duce la grădiniță. Și eu, după ce adormea el, plângeam. Mi se rupea sufletul. L-am găsit chiar vorbind cu o iconiță: "Doamne, doamne, să nu mă mai ducă mami a gădăniță!"

 

A, și-mi aduc aminte cum percepea directoarea "grădiniței groazei" copiii mici care nu numai că nu plângeau și se adaptau imediat, dar nici nu aveau vreo reacție de reunire la venirea părinților să-i ia acasă. Ba, mai mult, unii nu voiau să plece din grădiniță. Aceștia erau copiii cu abilități sociale și emoționale excepționale, bine-crescuții, adaptabilii, cu o siguranță emoțională, fără frică. Tare aș vrea să ajungă și sub ochii dumneaei acest articol. Ar fi șocată să afle că în acești copii este un vulcan care stă să erupă, dar ei nu o arată, pentru că au învățat, în primul lor an de viață, că nu au cui!

 

Mi-ar fi fost ca o pârghie de salvare atunci să știu că legătura mea cu al meu copil era una firească, mai mult, ceea ce îi trebuie copilului meu și oricărui copil. Pentru că eu îl crescusem cu dragoste, cu disponibilitate emoțională, cu atenție pentru nevoile lui, cu grijă pentru emoțiile lui, fără țipete, fără impuneri, îngrădiri. De șantaj emoțional, pedepse, amenințări nici nu putea fi vorba!

 

Eram speriată. Acum, știu că am avut nevoie de experiența asta. Și îmi permit să sfătuiesc pe oricare mamă să nu-și lase copilul plângând neconsolat la grădiniță. Iar, dacă este rușinată pentru faptul că micuțul are nevoie de prezența ei pentru a se adapta sau i se refuză acest drept, să schimbe grădinița, nu este locul potrivit. Copilul tău plânge într-o situație străină și îți caută proximitatea? Fii fericită, dragă mămică, ai creat o legătură sigură cu copilul tău, ceea ce este sfânt pentru dezvoltarea lui!

 

Cumva, de cât de disponibili au fost părinții noștri în a răspunde nevoilor și a se conecta la emoțiile noastre depinde felul în care, printre altele, iubim ca adulți. Ne apropiem de noi înșine și de ceilalți cu căldură dacă părinții noștri ne-au oferit un atașament sigur în primul an de viață și mai apoi. Au fost acolo pentru noi conștient, fără să fugă în propriile tipare de atașament, fără să cadă în propriile răni din copilărie, ne-au ascultat plânsul, s-au raportat la noi cu disponibilitate emoțională, au fost sensibili și calzi.

 

N-o spun eu, o spun specialiștii. Urmărește discursul lui Gaspar (începe să vorbească de la 2:00:00) și vei ști ce tip de atașament ai legat, în primul lui an de viață și mai apoi, cu puiul tău:

 

 

Sursa foto aici.

Citeste si Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli.
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.