Eu, da, vreau un copil independent. Și, mai mult decât atât, vreau ca Rareș să ajungă un adult fericit. Iar fericirea, așa cum o înțeleg eu, conține independența, dar și iubire necondiționată, echilibru, experimentare, unicitate, responsabilitate, optimism, autenticitate, un fel de a trăi viața din plin cu toate ale ei.

Asta m-a motivat să spun 'Da!' experimentării de către copilul meu, deși presupunea ca eu să curăț pereți, să spăl tot mai multe hăinuțe, să găsesc făină și în dormitor, să cumpăr ingrediente cât pentru două, chiar trei compoziții, să-mi sperii soțul cu look-ul Cruelei, să cad răpusă de o piesă lego insinuată în curbura tălpii, să săpăm cu mâinile goale după râme, să ne tăvălim pe iarbă, să alergăm prin băltoace. Am spus 'Da!' emoțiilor copilului meu, tuturor. Le-am acceptat și l-am iubit pe Rareș chiar și când ele, emoțiile, îl copleșeau și se comporta urât, sau mai ales atunci.

Și, unde n-am știut, am învățat, la un moment dat. Ca în cazul îmbrăcatului. Copilul meu, la 4 ani, nu se îmbrăca singur. Și, dacă m-ar fi întrebat cineva, atunci, de ce copilul meu nu se îmbracă singur, aș fi răspuns că nu vrea. Că eu îl las, dar el refuză. Realitatea era alta. (Este și în cazul tău?) Cred că-mi era mult mai comod, fizic și psihic. Era deja o rutină ca eu să-l îmbrac pe năzdrăvanul Rareș.

Apoi, am citit exact asta undeva: 'Vrei ca adolescentul tău să aibă simț estetic. Dar i l-ai cultivat? Vrei să nu fie oaia din turmă și să aibă un stil vestimentar propriu, care să-l și definească. Dar l-ai lăsat pe el să aleagă cu ce să se îmbrace la grădiniță?'. Răpunzându-mi mie însămi la întrebările astea, cel mai important pas fusese deja făcut. Ce a urmat, și mă refer la a-l determina pe Rareș să și vrea să se îmbrace singur, a fost o joacă de copii. Și nu exagerez deloc, chiar ne-am jucat de-a:

Cine se îmbracă primul?

Tu îmi alegi mie hainele și eu îți aleg ție hainele. (Și îl provocam cu: "Numai, te rog, nu-mi da rochia albastră, că nu se potrivește cu machiajul de azi!", dacă voiam să mă îmbrac cu rochia albastră)

Concursul de moda. Având pile în juriu, la tati, el câștiga întotdeauna.

Obligata 1. Eu aleg un obiect vestimentar pe care tu ești obligat să-l introduci în ținuta de azi și invers, dar să se asorteze.

Obligata 2. Eu aleg pentru tine o culoare pe care este musai să o porți azi, tu alegi o culoare pentru mine.

Obligata 3. Eu aleg pentru tine stilul, tu alegi pentru mine stilul.

Așa am ajuns, la aproape 6 ani ai copilului meu, să-l consult eu pe el în alegerea ținutei. Și îl întreb cu toată încrederea că are simț estetic: 'Rareș, merg pantofii ăștia la rochia asta?'

Bine, nu ascund că am ieșit, de câteva ori, pe ușă, spre grădiniță, cu Rareș ostentativ încălțat cu pantofi diferiți, cu pantoful stâng în piciorul drept și invers, cu bluza pe dos, cu pantalonii cu fața-n spate. Dar mi-am asumat-o ca făcând parte din procesul de învățare.

Spune și tu 'Da!' autonomiei, dacă vrei un copil independent. Lasă-ți copilul să se îmbrace singur, imortalizează momentul într-o poză și, apoi, înscrieți-vă împreună la concursul Danonino pentru copiii autonomi - Spune Da. Puteți câștiga un voucher de reducere în valoare de 150 lei pe care să il folosiți pentru a cumpăra hăinuțe. Noi ne-am înscris cu poza de mai jos!