Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Operatiunea olita reusita la a treia incercare de a renunta la scutece

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 19.06.2014
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Cand este pregatit copilul pentru olita?

Iutenia si agitatia bebelusului meu m-au facut sa aman mereu trecerea de la scutec la olita.

 

Citisem ca invatarea la olita poate fi pusa in practica inca din stadiul de bebelus. In principiu, incepand cu varsta de 6 luni, cand copilul poate sa stea in pozitia de sezut, nu ar exista niciun motiv pentru care mamica sa nu incerce macar sa-l familiarizeze cu noua "achizitie": olita.

 

Pozitia, la aceasta varsta, ii permite statul pe olita, insa, din punct de vedere cognitiv, bebelusul nu este pregatit pentru aceasta deprindere.

 

 

Operatiunea olita - prima incercare - 8 luni

 

Cand bebelusul nostru avea 8 luni, am cumparat si noi o olita, frumoasa, colorata, care sa il atraga. Insa a devenit imediat un obiect de decor. Am incercat de cateva ori sa ii fac cunostinta cu ea, in sensul ca i-am aratat desenele de pe ea, i-am spus ce functionalitate are, m-am si prefacut ca o folosesc eu. Va imaginati ce hohote de ras i-am starnit sotului meu. Ei, daca incercam sa-l si asez pe ea, se incorda ca un bat si refuza categoric.

 

Am inteles atunci ca era mult prea devreme pentru copilul meu. Motiv pentru care am si depozitat-o. Ocupa spatiu.

 

Cand este pregatit copilul pentru olita?

 

Operatiunea olita - a doua incercare - 1 an si 2 luni

 

Am scos-o din "arhiva" cand Rares avea 1 an si ceva si mergea in picioare. O a doua incercare. Operatiunea olita s-a dovedit din nou o adevarata aventura.

 

Copilul meu nu voia sa stea pe olita, nu pentru ca avea ceva impotriva obiectului in sine, ci pentru ca nu avea astampar. Eu il asezam, el se ridica. Eu il asezam din nou, el se ridica din nou. Daca insistam, se supara si se incorda, de-mi era imposibil sa-l mai pozitionez in sezut.

 

De multe ori, in aceasta "lupta", facea pipi pe jos, asta daca nu aveam eu o textila ori un scutec langa. Si daca ieseam castigatoare si minunea facea sa ajunga putin pipi in olita, si acesta ajungea tot pe jos, fie ca loveam eu accidental olita, fie ca o intorcea Rares cu susu-n jos.

 

Nu am renuntat. Fiind vara si locuind la casa, l-am imbracat sumar si fara scutec in curte. Insa, in doar o saptamana, funduletul lui "Sfarleaza" era marcat de vanatai si chiar zgarieturi.

 

Copilul meu era obisnuit sa se arunce in voie ori de cate ori il ajuta pozitia de sezut, fie ca voia sa prinda o furnica, ca tragea de cate o buruiana, ca isi facea loc intre doua pietre... Avea siguranta ca scutecul ii atenua orice ciocnire cu asfaltul sau atingere de tufa de trandafiri. Si, ciudat sau nu, nici explicatiile mele, nici macar durerea sau usturimea nu-i domoleau avantul.

 

Si mai aveam o problema: olita devenise o treapta, o treapta care nu ii oferea un echilibru prea mare. Insa lui "Mitica-fara-frica" ii era de foarte mare folos si o cauta ori de cate ori isi dorea ceva de sus, de pe masa din curte.

 

Am renuntat din nou.

 

 

Operatiunea olita - a treia incercare - 2 ani si o luna

 

In vara anului 2012, cand copilul meu avea 2 ani si o luna, copilul meu era pregatit pentru desprinderea de scutec. Sigur ca am si pus in practica anumite trucuri pentru a-l ajuta sa accepte olita.

 

 

Trucuri si metode pentru a ajuta copilul sa faca la olita.

 

 

A treia incercare din operatiunea olita a fost, de fapt, operatiunea suport pentru scaunul de wc. Deja nu mai suporta el scutecul, fiind vara si deja foarte cald.

 

I-am cumparat chilotei de "oameni mari" si l-am lasat in maiou si chilot in curte. La fel si in casa. Era foarte fericit sa nu mai fie incurcat de greutatea scutecului. Il vedeam, se simtea liber.

 

Urmatorul pas a fost: "Mami, pipi!" sau "Mami, caca!". Inca de bebelus, Rares avea o grimasa foarte graitoare la momentul "caca". Asa incat eu stiam cu certitudine tipul nevoii fiziologice in desfasurare. Numai ca nu accepta sub nicio forma olita.

 

Nu stiu cat si daca au ajutat si instructiunile mele si "remember-ul" continuu de a ma anunta cand face pipi, insa, cu siguranta, faptul ca nu se suporta ud ori murdar a fost factorul decisiv.

 

Si a inceput sa anunte: "Pipi!". Numai ca in a doua secunda era deja ud.

 

Am profitat de faptul ca ne puteam bucura de curte. Si, cu teama, ce-i drept, ca s-ar putea crea un obicei, prost obicei, am gasit o solutie de moment: udatul unei anumite buruieni dintr-un colt apropiat de locul in care ne jucam noi.

 

A fost o mare bucurie pentru Rares! Aproape ca abia astepta sa simta nevoia de pipi. A doua zi nici nu a mai anuntat. L-am gasit udand buruiana.

 

Gata! Scapasem de scutec, se tinea pana la buruiana, dar nu voia sa ude olita nici in ruptul capului.

 

La sfatul unei bune prietene, am cumparat un suport special creat pentru scaunul de wc.

 

Copilul meu a fost "NU olita" de la inceput. Abia dupa ce am cumparat suportul de toaleta special pentru copii am inteles de ce. Mami si tati folosesc scaunul de wc, nu olita!

 

Cum invatul are si dezvat, buruiana a fost inlocuita imediat cu scaunul de wc. Cum?! Pe florile din gradina mai poposeau albine si l-am avertizat ca o albina ar putea sa il intepe, incercand sa-si apere prietenele, florile.

 

Copilul meu a inlocuit scutecele direct cu scaunul de wc, unde se simtea in largul lui. Povestea, si povestea, si povestea. De multe ori, de dragul povestirii, uita scopul si, apoi, i se inhiba simtul. Si reveneam la toaleta in scurt timp, alergand.

 

Nu am inlaturat scutecul noaptea, in schimb. Nu pentru ca Rares nu era pregatit, ci pentru confortul meu. Dormeam si eu, in sfarsit, noaptea.

 

Si nu va imaginati ca nu am avut parte de peripetii: pipi in scaunul de masina, pipi la mami in brate in parc, caca in mall, caca pe covor, pipi pe canapea, chiar pipi in sticla la drum lung, fara posibilitatea de a opri pe dreapta etc.

 

Insa invatarea copilului la olita sau la wc, in cazul nostru, a fost un proces simplu, si care s-a desfasurat firesc. Chiar amuzant, as putea spune.

 

Sursa foto: http://alyssahsadie.deviantart.com/art/Potty-Pose-3429156

Citeste si Trucuri si metode pentru a ajuta copilul sa faca la olita
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.