Nu exista reguli sau proceduri. Doar mici trucuri pe care le folosesc parintii pentru a-l provoca pe copil sa-si doreasca sa foloseasca olita. Insa si aceste trucuri functioneaza direct proportional pe tipologia copilului: temperament, preferinte, deprinderi formate deja etc. si pe modalitatea de crestere si educare pe care o adopta parintele.
Am auzit de multe tehnici pe care le-au folosit parintii in dorinta lor de a-si invata copiii sa faca la olita si care au si dat roade. Noi le-am incercat pe cateva dintre ele:
Puterea exemplului. Anuntam ca am nevoie la toaleta si, bineinteles, copilul meu voia sa mearga cu mine la baie. Ma asezam imbracata pe vasul de toaleta si el imbracat pe olita. Nici nu ma simteam confortabil chiar sa imi desfasor nevoile fiziologice cu martori si nici nu puteam risca sa fuga copilul cu tot cu olita si eu sa nu pot avea acelasi start cu el. Cu tot exemplul meu, el nu statea pe olita mai mult de 10 de secunde.
Insa puterea exemplului a functionat cand copilul meu a fost pregatit sa renunte la scutece. A refuzat categoric olita, dar acceptat sa stea pe scaunul de toaleta, pe suportul special. Asa faceau mami si tati.
Metoda recompensei. Aceasta tehnica chiar da rezultate, daca varsta copilului este de peste doi ani. Sigur functioneaza in cazul oricarui copil.
Insa am avut norocul sa ascult opinia unei persoane avizate in psihologia copilului in ceea ce priveste educarea copilului prin recompensa. Copilul "face" pentru recompensa. Si va face pipi la olita si fara, la un moment dat, creandu-se un obicei si fiind in discutie o nevoie fiziologica, totusi. Insa copilul isi va insusi metoda si va cere recompensa la orice reusita. In lipsa recompensei, copilul nu-si va mai gasi motivatia. Iar gandul la recompensa ii va mari doza de stres si nu va mai "face" cu placere. Nu o folosesc.
Pedeapsa. Aceasta metoda chiar cred ca nu functioneaza. Un copil caruia ii este frica de pedeapsa nu stiu cat se poate tine pana la olita. Si sa vrea, frica ii produce un stres suplimentar pe moment si il traumatizeaza pe vecie. Orice il sperie pe copil este nociv.
Ar putea sa functioneze, ca pedeapsa, lasatul copilului murdar sau ud, insa fara sa fie folosit un ton amenintator sau categoric, ori termeni care il pot inhiba si marca. Si eu am incercat sa-l las ud pe Rares, insa nu am vrut sa resimta asta ca pe o modalitate de a-l pedesi. I-am explicat in cele cateva minute ca ar putea sa se irite sau ca mirosul ar putea goni pana si florile, pe care le-a iubit de mic.
Rutina. Copilul care are rabdare sa stea pe olita mai bine de 2 minute este bine sa fie asezat cat mai des pe olita si in momente in care ar putea avea o nevoie fiziologica: dupa masa, dupa lapte, dupa ce a consumat o cantitate mare de lichide, inainte de somnul de dupa-amiaza etc. Este suficient sa faca o data, de doua ori, si "operatiunea olita" poate fi considerata un succes. Urmeaza, sigur, o perioada de adaptare, insa ce a fost mai greu este deja istorie.
Olita multifunctionala, cu sunete si jucarii atasate. Nu am avut. Nu stiu daca ar fi functionat, sincer. Nu stiam la a doua incercare, insa copilul meu voia la toaleta, ca mami si tati. Insa pare-se ca il tine ocupat si exista sansa sa si faca ceva, data fiind pozitia de sezut. La inceput, inconstient, apoi, asezat in momentele cheie, va deprinde obiceiul de a face la olita.
Fara scutec, cu rabdare, vigilenta si laude. Metoda aceasta consuma multa energie si scade nivelul de rabdare, insa este, dupa parerea mea, cea mai eficienta. Si eu am adoptat-o cu succes.
L-am lasat pe Rares fara scutec, atat in casa, cat, mai ales, afara in curte. Afara, nu era chiar o problema, insa in casa eram nevoita sa fiu foarte vigilenta. Si, cum a refuzat categoric olita, alergam spre baie. Ca sa fiu sigura ca nu se impotriveste, nu il lua mami pe sus, ci macaraua. In cateva zile, fuga spre baie devenise o joaca.
Desi ajungeam mai mereu tarziu, cand faptul era deja consumat, il laudam ca a facut pipi la toaleta si il incurajam.
Daca facea acea grimasa si se lasa usor pe vine, stiam despre ce nevoie este vorba si il luam pe sus. Ajunsi in baie, faceam artificiul cu momentul special.
Copilul meu refuza sa se imbrace pana azi
Moment special. La fel, daca este pregatit copilul pentru olita, creati un moment special din statul pe olita, cu o jucarie preferata, cu un joc potrivit, o poveste. In cazul nostru, Rares a fost "NU olita", insa a acceptat suportul pentru wc, apreciindu-l ca fiind pentru oameni mari. Si, ca sa-l fac sa stea pe toaleta, am inceput sa-i distrag atentia. Si am inceput sa povestim. Glumeam, ne jucam jocuri cu degetele, am invatat cantecul degetelor, ne-am pictat, ne-am lipit abtibilduri. Era momentul nostru.
Sursa foto: http://wellcommons.com/
