Tatăl meu a pierdut toată agoniseala în mai puțin de doi ani.
A avut o fermă de animale la marginea orașului. O fermă e mult spus, am ales termenul care descrie cel mai bine un loc în care sunt crescute mai multe animale. Însă era un spațiu rudimentar. La început, o stână, cu doi ciobani și mai mult de o sută de oi. Apoi, pentru un timp, mai multe oi, câteva vaci, cam zece porci, rațe, gâște.
Am și crescut, copil fiind, împreună cu surorile mele, în balconul unui apartament de bloc 200 de boboci de rață. A fost o vară minunată. În fiecare dimineață, ne trezeam cu bucuria de a le revedea pe rățuștele noastre și seara mergeam la culcare după ce le giugiuleam aproape pe fiecare în parte. Am plâns la despărțire, deși am știut de la început că noi le vom avea în creștere și iubire până se vor fi făcut suficient de mari, cât să poată răzbate în "sălbăticie".
Tata a investit, și-a ales doi ciobani destoinici, le-a trasat sarcini, i-a instruit în sensul în care își dorea el să meargă treaba. Pentru o vreme, a mers des la Stână să verifice dacă cei cărora le încredințase toată agoniseala lui înțeleseseră corect ceea ce el a avut să le transmită. Imediat ce acei doi oameni i-au câștigat aprecierea și prietenia, s-au bucurat și de încrederea tatălui meu. Nu mai mergea atât de des la Stână, avea încredere.
Apoi, la fiecare vizită, "bieții" ciobani se plângeau ba că le-au fost furate oile peste noapte, ba că două vaci au fost, pare-se, otrăvite, ba că un animal sălbatic a dat iama în ogradă.
Tatăl meu a pierdut toată agoniseala în mai puțin de doi ani.
Am văzut casa modestă, din paiantă, a unuia dintre ciobani când tata i-a împărtășit ideea și i-a propus să îl însoțească la drum. Când am trecut, după, pe strada de țară pe care fusesem în urmă cu doi ani, zărind de departe casa frumoasă și înaltă, din cărămidă, primul gând a fost că ciobanul a vândut terenul cu micul "bordei" și că noul proprietar, bogat și gospodar, a transformat-o pe Cenușăreasa în aleasa prințului. Realitatea era cea pe care nu am putut-o accepta inițial, era același proprietar, același om, doar caracterul altul. Banii și puterea i-l schimbaseră.
Tatăl meu nici acum nu înțelege ce a greșit atunci. Eu da. A făcut bani, i-a investit, a ales oameni potriviți și s-a retras, așteptând profitul. Doar niște ciobani știu mai bine cum se cresc oile...
Oare nu asta facem noi, românii?! Avem și noi o Stână. Mai mult, avem o Românie...
Dragi români, continuarea pe Catchy.
