Am o amintire atât de dragă cu sora mea mai mică, Ioana, și o pastrez cu sfințenie. Era mai mare decât este băiețelul meu, iar eu cu mult mai mică decât sunt acum.
"- Mai știi tu, Ioana?!"
Din senin, a început o ploaie de vară. Turna cu găleata și noi eram sub cerul liber, la multe străzi distanță de blocul în care locuiam. Nu aveam unde să ne adăpostim, iar, când am găsit un locșor, era prea târziu, apa se scurgea pe rochia mea ca pe o streașină, și nici nu ne mai doream să ne ferim.
Când mi-am dat seama că brațele mele nu au cum să o protejeze, am dat startul unei experiențe eliberatoare: "Ploaia nu are cum să ne rănească, hai să ne bucurăm! Hai să alergăm!"
Citește și: Azi, sunt fericită!
Si am alergat de mână, râzând în hohote. La început, râsul nu era natural, mai degrabă tâmp și stârnit de rușine. Mai toți oamenii aflați în situația noastră opreau câte un taxi, dar noi nu aveam niciun ban la noi. Și alergam cu pași timizi, mărunți și executați cu grația și grija de a nu ne murdări.
Apoi, ne-am oprit și, din priviri, de sus în jos și de jos în sus, ne-am confirmat una alteia intenția și dorința. Și ne-am eliberat. Am alergat nestingherit, bucurându-ne, călcând unde ne purtau picioarele, cu toată talpa, fără să ne pese de noroi, cu părul lung șiroind pe față, pe brațe, cu hainele lipite de trup, cu ochii abia deschiși. Deși eu, o adolescentă, eram doi copii fericiți, care râdeau cu toată gura și cu tot sufletul, cu zgomot, ca o eliberare...
Nu ne păsa de nimic! Nici măcar de privirile dezaprobatoare ale adulților adăpostiți. Sigur, vedeau în noi două o tânără iresponsabilă și o copilă pusă în pericol. De parcă ploaia ar fi reușit mai mult decât să ne ude sau lacurile ne-ar fi putut îneca sau noroiul ar fi fost in stare de mai mult decât sa ne murdărească...
Am ajuns acasă ude-ude, dar atât de fericite! Deși puteai stoarce câțiva litri de apă din noi, parcă eram mai ușoare...
"- Mai știi tu, Ioana?!"
Mă bucur că mi-am amintit experiența asta, trebuie să o repet cu piticul meu.
"- Hai, ploaie, vino, vreau să ies cu Rareș afară! Să alergăm de mână si să ne noroim! Să ne simțim liberi!"
Voi ați experimentat joaca în ploaie? Dacă nu, vă mai dau un motiv:
