Prenumele luliu si Iulia, frecvente in onomastica noastra contemporana, reproduc pe cale culta vechile nume gentilice romane Iuling si lulla.

Iulus este o creatie pe baza mai vechiului lulius.

In explicarea numelui Iulia, specialistii pornesc de la forma mai veche Iuilius, care ar avea la baza un cuvant neatestat, “iouilios”, inrudit cu latinescul “Iovis”, numele divinitatii supreme.

In latina clasica, “Iovis”, de la o forma indo-europeana “dieu”, care denumea lumina cerului, este inlocuit la nominativ cu forma “Iupiter”, un compus cu elementul secundar "pater "- “tata”. Iar “dieu-pater” inseamna “Dumnezeu tatal”.

Variante: Fr. Jule(s), Julie, Juliea, Julienne, Juliette, germ. Julius, Julla, Julian, Juliana, Julietta, Giulio, Giulla, Giuliano, Giulietta, sp. Jullo, Julk, Jullais, magh. Gyula, Julianusz, Julia, Julianna, Julletta, bg. Iulli, Iulia, Iulian, Iuliana, Iulleta, pol. Julla, rus. Iulii, Iulia, Iulian, Iuliana, Ulian.