Prenumele Carolina, cu varianta masculina Carol, este  de origine germana si provine din Karl, care, la randul lui, reproduce un substantiv specific tuturor limbilor germanice - "Karl", adica "barbat deplin", "om liber", "om din popor".

Carol si Carolina au cunoscut o mare raspandire dupa victoria lui Carol cel Mare, cel mai important rege din Evul Mediu, fondator al Imperiului Carolingian, considerat ca fiind parintele fondator al Frantei, cat si al Germaniei, fiind deseori asemuit unui adevarat parinte al Europei. Mai tarziu, el a fost sanctificat, fiind socotit si unul dintre marii misionari ai crestinismului. A fost purtat ulterior de numerosi monarhi din toate regiunile Europei.

Actuala forma a numelui - Carol - se explica prin forma sa latina - Carolus, in limba greaca fiind folosit Karolos.

In onomastica romaneasca este atestat incepand cu secolul al XVI-lea, sub formele romanizate de Carola, Carlea, Carla, Carlan, alaturi de care apar si nume de sate si proprietati romanesti, cum ar fi: Carlesti sau Carlomanesti.

La nivelul limbajului popular se intalnesc si derivate ca: Craita, Cralita, Craia, Craiu, Craiutu, Craliu, Chirai, Chirali, Craineanu, Craescu, Craete, Caroli, sau Crainiceanu, multe dintre ele devenind nume de familie.

Printre formele sale se mai numara: Karl, Charles, Carlo, Carla, Carlos, Karoly, Carolina

Sfantul Carol este sarbatorit de biserica apuseana la data de 28 ianuarie, iar Cuvioasa Carolina in ziua de 9 mai.

Acesta este numele a doua state americane: Carolina de Nord si Sud. Au fost numite in onoarea lui Charles I, regele Angliei.

Vezi semnificatia numelui Carol.