Numele Camelia este de origine latina si este corespondentul numelor "Camillus" si "Camilla", cu semnificatii puternic religioase. Cu aceste nume erau numiti copiii care indeplineau functii sacre in templele din Roma Antica, motiv pentru care nici nu se intalnesc in onomastica crestina, tocmai pentru ca au fost folosite ca nume al celor ce aduceau jertfa idolilor la templu.

Legenda spune ca traia o data o fiica de imparat deosebit de frumoasa, dar deosebit de singura, pe nume Camelia. Pentru a-si umple timpul, aceasta isi petrecea majoritatea timpului vorbind cu florile si invatase limbajul acestora. 

In imparatia peste care domnea tatal fetei traia un balaur care obisnuia sa manance toate fetele in varsta de 14 ani. Cu cat se apropia mai mult fata de varsta de 14 ani, cu atat era mai bine pazita si cu atat erau parintii ei mai ingrijorati. Cu toate ca o pazeau cei mai iscusiti ostasi, la ora 12 noaptea cand fata implinea 14 ani, balaurul reuseste sa intre in castel, in turnul unde fusese inchisa fata si sa o rapeasca, urmand sa o duca departe si sa o manance. In drum spre locul unde locuia balaurul, Camelia implora florile de pe pajistile inflorite peste care trece sa o transforme intr-o floare si sa o salveze. 

Florile ii asculta voia si o transforma intr-o floare roz deosebit de fina, pe care balaurul o scapa din gheare si care cum atinge solul prinde radacini si da nastere la noi flori de cele mai variate culori si forme. Aceasta floare urma sa se numeasca Camelia.

Floarea care poarta numele de "camelie", de la care spun unii specialisti ca ar putea sa provina numele, este de origine japoneza, iar numele ei apartine, insa, calatorului care a adus planta in Europa - Kamell.