Prenumele Dan (cu varianta feminina Dana) are o veche traditie in onomastica romaneasca.

Numele este atestat in documentele Tarii Romanesti in jurul anului 1385. Originea si semnificatia initiala a acestui nume sunt destul de neclare. Majoritatea specialistilor sunt de parere ca Dan este un hipocoristic al unui nume compus cu elementul “dan” si ca a fost imprumutat din limbile slave.

Nu este exclusa posibilitatea ca, in unele cazuri, abrevierea ca si aparitia hipocoristicului sa se fi produs chiar pe teren romanesc.

Originea numelui biblic se afla in exclamatia Rachelei: "Domnul m-a judecat (“dananni”) si mi-a dat acest fiu (“Daniel”)."

Variante: Dana, Danu(l), Danes, Danie, Danei, Danita, Danie, Danco, Dancu, Danca, Dancanet, Dance(a), Danciu (l), Dancel, Dancau, Dancila, Dancus, Danaie, Danaias, Danaiat, Danasel, Daneciu, Danet, Danica, Danicel, Danut(a).