Prenumele masculin Benedict (are corespondentul feminin Benedicta) provine din latinescul “Benedictus”, care la randul lui vine de la “benedico”, “benedicere” (compus din “bene” insemnand “bine” si “dico”, “dicere”, “a zice, a vorbi”), verb care in latina clasica insemna “a zice de bine, a aprecia, a lauda”.

Devenit calendaristic in special datorita sfantului Benedictus, intemeietorul ordinului calugaresc al benedictinilor, numele este foarte raspandit la catolici in Occident, fiind purtat de 16 papi.

Desi numele apare si la ortodocsi sub forma de “Venedict”, variantele atestate in documentele noastre sunt datorate influentei latino-catolice manifestate in Transilvania si Banat.

Variantele numelui Benedict: Benedic, Benetic, Benetiuc, Bena, Bene, Benea, Benic, Beniuc, Benici, Benila, Bencea, Bencu, Benta, Bente(a).