Prenumele masculin Belizarie este prezent foarte rar in epoca contemporana.

El este considerat a fi singurul nume de origine tracica care apare in onomastica noastra (in ultima vreme i se adauga si Decebal).

Variantele numelui sunt “Belisarius” in forma latina si “Belisarios” in forma greaca. Printre numele proprii tracice apare si Belizarie, numele unui general bizantin din timpul lui Iustinian, invingatorul vandalilor si al ostrogotilor.

Filologii au stabilit ca Belisar este un nume compus, elementul secundar, -saro, -sarios aparand si in alte nume proprii, fiind interpretat fie ca avand sensul de “lance” , “cap”, fie a fost incadrat in familia unei posibile radacini “Ker” care inseamna “a creste, a face sa creasca, a hrani”. Cuvintele armene “ser” inseamna “descendenta, rasa, neam”, iar grecescul “koros”, “vlastar, copil”, si latinescul: “ceres”, “procerus”, “creo”, “cresco” etc., cea de-a doua varianta parand si cea mai plauzibila.

Formele mai vechi atestate la noi, Velisarie, Velisarea, Valisari, Velisar, au influenta neogreaca. Formele mai recente - Belizarie, Belisarie sau Belisar reprezinta imprumuturi recente culte din istoria bizantina.