Numele de Barbu este binecunoscut si raspandit in toata Romania, fiind un nume stravechi, de traditie.

Numele Barbu poate fi o creatie romaneasca, avand la baza substantivul “barba”, sau o mostenire din latina, si anume din “Balbus”, intrucat romanii foloseau numele Balbus si numeroase derivate de la acesta, potrivit lui B. P. Hasdeu.

“Barbarus” este atestat inca din epoca lui Augustus, in Roma antica, iar numele personal Barbar apare intr-o inscriptie pe lemn din Deva.

Un vechi cuvant romanesc este verbul “a imbarbura”, insemnand a face semnul crucii pe fruntea, barbia, obrajii copiilor cu sucul rosu continut de barburele (caline) in ziua de Sfanta Varbara, ca sa nu se imbolnaveasca de varsat.

Variante ale numelui de Barbu pot fi considerate: Barban, Barbau, Barbel, Barbes, Barbescu, Barbica, Barbior, Barbocea, Barbon, Barboiu, Barboncea, Barbuc, Barbucea, Barbui, Barbuica, Barbuicea.

Vechiul nume romanesc Barbat, o creatie romaneasca de la “barbat”, cu sensul de “viteaz” provine tot din limba latina, “Barbatus” fiind un derivat de la “barba”.