Varianta masculina a numelui Laura.

Cunoscut mai ales in epoca romana, se pare ca prenumele Laurentiu are origini mai vechi, intr-o epoca preromana, provenind de la toponimul Laurentum, numele unui oras antic ale carui urme s-au pastrat.

Numele are la baza cuvantul latin "laurus" care inseamna "laur, dafin, frunze de laur". In antichitate, la romani, cei invingatori purtau coroane de laur pe cap, ca un premiu, ca o distinctie. De aici, putem interpreta ca cel care poarta numele de Laurentiu este "cel invingator, superiorul, cel premiat".

Putini stiu, insa calendarul crestin ortodox il sarbatoreste pe Sfantului Mucenic Lavrentie in data de 10 august.

Sfantul Lavrentie sau Laurentiu (+258) este unul dintre cei mai cunoscuti martiri ai Bisericii, fiind admirat si venerat nu doar pentru curajul sau in fata mortii, ci si pentru viata pe care a dus-o. Diacon fiind, Sfantul Lavrentie avea sarcina de a se ocupa de cei saraci si flamanzi, de vaduve si copii orfani, alaturi de ceilalti diaconi. Exemplu de daruire si buna chibzuiala, Sfantul Lavrentie este pentru noi toti o chemare si un indemn la dragoste crestina, la milostenie si fapte bune.

Era perioada in care Biserica era persecutata, iar imparatul Valerian pornise o prigoana impotriva crestinilor. In acest context, cu patru zile inainte de a fi arestat, Laurentiu a distribuit saracilor bunurile pe care le administra, pentru a nu fi luate de autoritatile romane. Cand imparatul i-a poruncit lui Laurentiu sa-i predea bunurile pe care, dupa cum fusese informat, le detinea Biserica, acesta a chemat in fata imparatului Valerian multimea de saraci pe care îi ajutase, si i-a spus:

 „Iata comorile noastre, care nu scad niciodata, aduc venit intotdeauna si pot fi gasite oriunde!”.

Acestea au fost ultimele cuvinte ale martirului, care a fost ars pe un gratar de fier pus deasupra carbunilor aprinsi.

Persoanei care il poarta ii genereaza un temperament curajos si dinamic. Laurentiu are capacitatea de a lua decizii foarte rapide, chiar daca nu dintre cele mai intelepte. Intr-o situatie data, el afla foarte repede ce vrea si trece neintarziat la actiune pentru a obtine acel lucru. Onestitatea care il caracterizeaza il indeamna sa declare raspicat intentiile si dorintele sale, iar aceasta maniera de comunicare poate fi considerata de unele persoane din anturaj drept lipsa de finete sau chiar brutala. Expplicatia acestui tip de comportament consta in faptul ca el are tendinta de a crede ca politetea este doar o forma extrema de ipocrizie.