Sf. Sfintit Mucenic Haralambie figureaza in  calendarul bisericesc pe data de 10 februarie. Rar astazi la noi ca nume de botez, dar bine reprezentat ca nume de familie, Haralambie - nume specific crestin - are origine greceasca, fiind compus din "chara" - „har“, „gratie divina“, si "lambos" - „lumina“, „stralucire“. Aceasta alaturare ne permite noua sa interpretam Haralambie ca „lumina harica“ sau „stralucire a harului“.

Sfantul Haralambie a fost randuit episcop in cetatea Magnezia, in Asia Mica, in vremea dregatorului Luchian. Acesta din urma, impins fiind de diavol asupra episcopului cu viata sfanta, l-a luat pe slujitorul lui Hristos si l-a aruncat in temnita, dupa care, l-a supus la nenumarate chinuri; cand sfantul a fost aruncat in temnita, el avea deja 113 ani.

Se spune ca, atunci cand dregatorul a pus mainile lui pe sfant, acestea au ramas lipite de el, cu nimic nemaiputand sa le dezlipeasca, afara de rugaciunea sfantului. Fiindu-i sfasiat trupul, sfantul dadea slava lui Dumnezeu, bucurandu-se ca patimea pentru El, iar celor care il munceau, le zicea: "Multumesc voua, fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi si batran, m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos."

Multi dintre cei care au fost martori la chinuirea sfantului au renuntat la slujirea idolilor si au marturisit ca si ei vor sa fie crestini.

In aria romaneasca se intalneste si sub forme ca Haralamb sau Haralampie, mai rar Haralampi sau Haralambi.