Foarte raspandit in onomastica crestina europeana , numele Grigore are provenienta greaca, "Gregoros" din limba greaca inseamna in limba romana "atent, vigilent". Verbul "gregoreo" se traduce ca "a fi complet treaz", "veghetor".

Numele este atestat si in limba latina, sub forma de Gregorius si Glegorius, destul de intalnite in epoca imperiala.

Istoria numelui, insa, incepe in primele secole ale erei crestine, cand este purtat de personalitati marcante ale bisericii atat grecesti, cat si romane. In "Sinaxar" se gasesc trecuti multi sfinti care au avut acest nume - Sf. Grigore de Nazianz (supranumit "Teologul"), Sf. Grigorie de Nyssa, fratele Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie, episcopul Armeniei Mari (supranumit "Luminatorul") si multi altii.

Atestat din vechime, numele apare in limbile slave, iar de aici Grigore va intra si in limba romana. Din familia derivatelor se mai intalnesc Goras, Guruta, Grigole, Grigorita, Golea, Gorov, Grigoropol, Grigorcea, Grif, Grigor, Gurga, Grigoran, Grigorescu, Guta, Gorcea, Grisca, Grigoras, Griguta, Gligolas, Grigor etc. O dovada a popularitatii numelui este zicala populara "Vrei, nu vrei, bea, Grigore aghiasma". Este un nume intalnit in toata Europa.