Foarte frecvent in vechea Grecie, Denis face parte dintr-o familie de antroponime derivate sau compuse in care se recunoaste cu usurinta numele unuia dintre cei mai cunoscuti zei ai antichitatii, Dionysos.

Dionysos era fiul marelui Zeus si al Semelei, crescut de nimfele transformate apoi in stele.

Dionysios, identificat la romani cu Bacchus, era zeul vinului.

Dintre ipotezele propuse pentru semnificatia numelui, cea mai veche se pare ca apartine lui Platon, care interpreta: "didous tou olnon" - “cel care da vinul”.

O alta ipoteza propune semnificatia “fiu al lui Zeus": “Dio” de la Zeus si un cuvant tracic cu sensul “fiu”.

Numele ajunge si la romani, care au folosit, alaturi de forma culta Dionisie, fem. Dionisia si pe Dienis, Dienis, Dionis, Dionis, Dionisie, Donisa, Deinis, Diinis etc. Variante internationale: sp. Dlonis(i)o, magh. Denes, Dionizia, bg. Dionisii, Dionis, Denis, rus. Denis, Denisa etc.