"Raspunsul fiului meu de 3 ani la indrumarile mele spre somnul de noapte: "Eu sunt viu! Tu vrei sa adorm, asa sa mor. Sa intelegi ca eu sunt viu!" Am ras si am inteles ca oricat am incera noi adultii, copiii nostri stiu foarte bine in adancul lor ce vor si ce le face lor bine. Desigur, dupa ce mi-a aratat cat de viu este, in 5 minute mi-a zis: "Acum pot sa dorm!". Eu numesc aceasta situatie secunda de rabdare. Este acea secunda cand ii dam copilului ragaz, sa aleaga, sa se simta liber si nu un robotel ce urmeaza instructiuni precise. Secunda aceasta functioneaza fara sa dea gres vreodata, pentru ca putem in sfarsit sa cream totul impreuna cu copiii nostri, care sunt vii, da sunt vii, uneori mai vii si mai prezenti decat noi!"