Și nu e doar o teorie, e chiar povestea noastră:
Un copil mic energic, rebel și încăpățânat, se transformă, odată cu vârsta, desigur, dar, mai ales cu dragoste, răbdare și independență, într-un copil receptiv, deschis și empatic.
Copilul meu are acum 7 ani și ne înțelegem foarte bine. Acest „foarte bine” nu definește perfecțiunea comunicarii dintre părinte și copil (nici nu știu ce înseamnă asta), ci perfecțiunea noastră, adică un echilibru între ceea ce își dorește el și ceea ce îmi doresc eu, perturbat, adesea, de conflicte mărunte, absolut firești, fără de care el n-ar fi el și eu n-aș fi eu.
Acum, facem aproape totul împreună, este parte activă în treburile casnice, în unele din proiectele mele profesionale, ba mă însoțește și la evenimente și întâlniri. Nu mai este nevoie să mă asigur că și-a pus centura, că s-a spălat pe dinți (nu mereu!) sau pe mâini, că este în siguranță în cealaltă cameră, să fac mâncare cu un ochi la el, să calc, să vorbesc și să dau cu piciorul în minge în același timp. Gestionează din ce în ce mai bine conflictele. A început să și pună în practică cuvintele și sfaturile înțelepte la care, până mai ieri, era doar teoretician, expert, de altfel.
Știe și apreciază proiectul meu și vorbește des despre „jurnal”. Când eu scriu, la birou sau acasă, nu-mi mai stă în brațe, nici nu mă mai trage de bluză, nici nu-mi mai distrage atenția cu vreo boacănă sau cu o accidentare voită, pentru care să fie urgentă o ținere în brațe cu alint. Desenează sau pictează, își imaginează dialoguri și lupte între figurine sau se joacă pe tabletă. Nu o zi întreagă, nu. În fiecare dimineață, facem program, program de vacanță, îl negociem.
Mă uit la el și parcă am și uitat că a fost un bebeluș foarte energic, copil mic rebel și încăpățânat, în fiecare secundă în mișcare, deloc precaut și atât de curios, că eu, ca mamă, făceam eforturi mari să țin pasul... Dacă ești și tu mamă de astfel de minunăție de copil, știi ce zic.
Dacă ești mamă de astfel de minunăție de copil, relaxează-te, va fi bine. Ai răbdare, ai înțelegere pentru emoțiile care îi dau năvală, bucură-te de energia și curiozitatea care-l caracterizează. Tu iubește-l când are nevoie de iubirea ta, tocmai atunci când ceilalți te încurajează să-l pedepsești. N-avea teama că iubirea necondiționată înseamnă încurajarea comportamentelor nedorite. Dimpotrivă, siguranța iubirii domolește nevoia permanentă de a o obține. Ține-l aproape, să vadă la tine cum vrei să se comporte el.
Eu asta am sădit în copilul meu și începe să înflorească.
Și, încă ceva, l-am lăsat liber, în spatele lui mereu, dar fără ca el să simtă. Nu i-am prezis că o să cadă. Și s-a și lovit. De murdărit, nu mai zic, că se tăvălea, punea mâna pe orice îi apărea sub ochișori. Ba, în perioada când avea suzetă, se răzvrătea ștergând cu ea pe jos și înghesuind-o rapid în gură. Permanent, muta, trăgea, sărea, escalada. Explora! Iar hăinuțele puiului de om pe baterii rar scăpau fără pete. Pe multe, recunosc, le-am stricat cu soluții aplicate seara pentru 15 minute și uitate până dimineata de o mamă răpusă de somn. Dar n-a fost un motiv să-l cenzurez. Acum, nici atât. Mă bazez pe suportul meu la libertatea copilului, Persil Gel 360° Complete Clean. Și am muuult mai mult timp pentru mine.
