- Mami, vreau să-ți spun o ghicitoare.

- Te rog.

- E o fată minunată, a primit de la mine o zambilă roz azi, o iubesc cel mai mult, la fel de mult cât îl iubesc pe tati, și stă acum lângă mine când fac caca. Ghicește!

- Eu?!

- Da, ai ghicit. Chiar despre tine era vorba.

- Hai, mă, iubitule, că mă topesc de dragul tău. Tu ești minunat! Eu te iubesc cel mai mult, la fel de mult ca tati și la fel de mult cât îl iubesc pe tati...

Ăsta e copilul meu. Este chiar minunat. Rareș are 4 ani și 9 luni și nu știe să citească, nu știe să scrie, nu numără pâna la o sută, dar debordează de imaginație, creativitate, haz, curiozitate, neastâmpăr, istețime. Și este tot ce-mi pot dori de la el. O să învețe și să citească, dar îl aștept să-și dorească. Și nu cred că o să întârzie prea mult dorința, îi plac prea mult poveștile ca să mai aibă răbdare să i le citesc eu. Oricum, toate la timpul lor și niciodată "teme toată ziua".

Nu știu câți părinți știu despre necesitatea dezvoltării emisferei drepte a creierului în același ritm galopant cu care facem eforturi să le dezvoltăm copiiilor noștri emisfera stângă.

Pentru cei care încă nu au informația asta, creierul nostru este alcătuit din trei părți: arhicortexul și cele două emisfere, dreaptă și stângă, ale neocortexului. Creierul este încrucișat cu corpul. Creierul stâng s-a dovedit deja că este în directă legătură cu activitatea părții drepte a corpului nostru, iar creierul drept controlează partea stângă a corpului. Emisfera stângă este casa rațiunii, a logicii, a gândirii abstracte, este analitică și focusată îndeosebi pe detalii. Emisfera dreaptă este responsabilă cu funcțiile creative și imaginative, privitoare la ansamblu, concentrată pe sinteză. Specialiștii au îndrăznit să numească emisfera dreaptă a creierului "ghicitorul", dată fiind capacitatea acesteia de a răspunde prompt, în comparație cu nevoia de timp pe care o are emisfera stângă pentru a procesa detaliile.

Copiii mici sunt mai creativi, mai intuitivi, împrăștiați, vizuali, muzicali, mai senzoriali, visători decât mulți dintre adulți. Și asta pentru că se nasc cu capacități egale ale emisferelor creierului. Chiar, pentru o vreme, părinții le permit acestora să fie minunați, cum îmi place mie să spun, iar ei își dezvoltă mai mult creierul drept. Din păcate, pe măsură ce cresc, acele calități care-i fac minunați pe copii devin sursa criticilor permanente, a pedepselor, a etichetelor.

Știu că-mi dați dreptate mulți dintre voi când spun că școla românească încă izolează și chiar inhibă dezvoltarea copiilor care sunt intuitivi, au imaginație, improvizează, dezvoltă. Multe dintre cadrele didactice răsplătesc cu note bune răspunsurile exacte, ca în carte, neproblematice, clare. Multe dintre cadrele didactice nu încurajează unicitatea, dezaprobă ieșirea din turmă, cataloghează ca fiind leneși, stângaci, visători, chiar indolenți copiii care au fost lăsați să-și dezvolte și creierul drept.

Logica, detaliile, "picioarele pe pământ", "scaunul la cap" sunt foarte importante, dar ele trebuie integrate într-un întreg, trebuie armonizate cu intuitivitatea, creativitatea, spontaneitatea. Numai așa se poate instala starea de bine, sentimentul general de competență, stima de sine.

Dragi părinți, permiteți-le copiilor voștri să fie minunați! Încurajați-le joaca, unicitatea, stângăcia, imaginația, creativitatea!

Imaginea este din arhiva personală și este o creație a mea și a lui Rareș de 2 ani și 9 luni :)