Mami, eu plec! Gata, mă duc să caut o altă mami! Uite, vezi, m-am îmbrăcat să plec. Numai, gata, a tăiat aerul cu mâna stângă, deși eu nu apucasem să am vreo reație, nu încerca să mă faci să mai stau. M-am supărat. Să văd eu ce faci tu fără mine, fără ajutorul tău de preț! Mă duc la o altă mami care nu se supără că vreau să fac pipi!
Cu aceste cuvinte și cu această atitudine m-a întâmpinat copilul meu. Întorcându-mă de la baie, l-am găsit pe Rareș la ușa de la intrare, cu mâna dreaptă pe clanță, doar în pijamale, dar cu piciorușele vârâte în - pare-se că nici nu contase în ce, mergători să fie, atât era de hotărât că pâna aici a putut suporta chinul - cizmele mele.
Era cu jumătate de oră înainte de miezul nopții, când lui Rareș "nu-i venea somnul", noi, însoțitorii, prea puțin importanții, părinții lui, fiind foarte obosiți. Îi fredonam din ce în ce mai prelung si mai îmbietor la somn la ureche și, cand credeam că, gata, a adormit, se ridica în fund, viu și vioi ca zorii zilei, și cerea câte ceva. Ori îi era foame, ori îi era sete, ori i se părea că aude ceva...
La mine venise deja moșul cu praful magic de somn, ce zic, că-și vărsase desaga toată, însă la Rares nu, pentru că el se asigura ca moșului să-i fie teamă: Moș Ene, să nu te apropii de mine, să știi, eu am o baghetă magică invizibilă și pot să-ți iau puterile! În fine, într-un moment de neatenție a magicianului, i-am dat din praful meu magic de somn și vraja părea că-și face efectul! Eu adormisem demult cu un ochi și credeam că și dumnealui căzuse, dar: Mami, fac pipi!
A repetat șoptit, mi-a derulat el după, apoi, mai tare un pic, până s-a văzut nevoit să mă și zdruncine: Ma-mi, fac pi-pi!.
Am sărit ca din altă dimensiune. Eram furioasă rău. Nu i-am dat prea multe explicații, l-am luat în brațe și, prin întuneric, am mers, tot certându-l, spre baie. Dacă n-aș fi fost încă adormită, aș fi găsit ciudată lipsa lui de reacție la bodogăneala mea. Rareș s-a spălat pe mâini și a ieșit din baie, fără să mă aștepte.
Și l-am găsit la ușă, v-am povestit mai sus în ce hal de cătrănit.
Inițiativa copilului meu de a pleca de acasă, pregătit cu cizme, să înfrunte gerul de afară, m-a trezit de-a binelea. Am izbucnit în râs și am râs cu pofta cum nu o mai făcusem de ceva vreme. Era adorabil și unde mai pui că avea și dreptate. Cum sa ma supar pe el că vrea sa faca pipi?!
Sursa foto aici.
