Unul dintre cele mai raspandite si frecvente prenume feminine, Ana reproduce un vechi nume ebraic Hannah, purtat de mai multe personaje biblice, care inseamna "a avea mila", "a binevoi".

Deosebit de interesanta este aparitia numelui Ana in diferite credinte, obiceiuri sau creatii populare romanesti. In descantece, de exemplu, Ana este prima dintre cele noua zane invocate sa-i ajute pe bolnavi. Aducand si alte exemple extrem de interesante, B. P. Hasdeu sugera legatura dintre “Zina Ana” si zeita Anna Perenna, veche divinitate italica identificata, mai tarziu, cu sora Didonei.

Sarbatorita cu mare fast la romani in luna martie, in aceeasi perioada cu zeul Marte, Anna pare sa fie, la origine, o divinitate a lunii. S-ar putea, deci, ca Ana din folclorul romanesc sa fie o reminiscenta din perioada daco-romana, peste care s-a suprapus, mai tarziu, numele de origine ebraica.

Motivul Anei din "Mesterul Manole" face ca numele Ana sa fie asociat cu o fiinta pura, curajoasa, blanda.

Dintre personalitatile istoriei si culturii care au purtat acest nume: Ana Ipatescu, eroina a Revolutiei din 1848, reginele Ana de Bretagne, Ana de Austria, Ana Stuart (sub ea se unesc Scotia si Anglia sub numele de Marea Britanie).

Dintre personajele din operele literare sau muzicale care au contribuit la raspandirea numelui, le amintim pe Anna Karenina din romanul cu acelasi nume de L. N. Tolstoi, Anna Boleyn din opera cu acelasi nume de G. Donizetti, Anna Sergheevna din “Doamna cu catelul” de A. P. Cehov, Ana Fedotovna din povestirea lui Puskin dupa care a fost creat libretul operei “Dama de pica” de Ceaikovski, Anna din diferitele prelucrari ale legendei lui Don Juan, Anna din tragedia lui L. Pirrandelo, “Viata pe care ti-am dat-o”; Ana din romanul “Ion” de L. Rebreanu, Ana din “Moara cu noroc” de I. Slavici, Ana din romanul cu acelasi nume de D. Zamfirescu, Anita din povestirile lui M. Sadoveanu.