Prenumele feminin Miruna este, se pare, un derivat de la forma originala, Mirona. Mirona este, la randul sau, un nume creat dupa forma masculina Miron.

Numele Miruna este foarte apreciat la noi, fiind asociat cu termenul "mir", care este un untdelemn sfintit cu care se insemneaza fruntile crestinilor dupa slujba de la biserica. Mirul este si cel cu care se face semnul crucii pe crestetul copiilor proaspat botezati, in semn de protectie si acceptare intru credinta. La fel, mirul este folosit si la Taina Botezului.

Despre etimologia numelor Miruna, Mirona, Miron putem discuta in doua directii: slava si greceasca. In slava, "mir" inseamna pace, de unde Miruna semnifica "cea aducatoare de pace", "pacifista".

Exista si specialisti care sustin existenta formei originare grecesti, Myron, care, la randul lui, provine din substantivul "myron", un ulei extras din plante parfumate, care are sensul de "balsam", "mirodenie".


Miron si Miruna (cu forma prescurtata de Miru) sunt nume prezente in randul martirilor si a sfintilor aflati in panteonul crestin, ceea ce a dus la popularizarea lor de-a lungul anilor. Ele sunt prezente inca de acum sute de ani in documentele din Moldova si Transilvania, iar vechimea lor este justificata de multimea derivatelor care exista: Mironas, Mironeasa, Mironel, Mirones, Mironescu, Mirea, Miroianu, Mirontov, Mironovici, Mirulescu etc.

Sf. Miron, facatorul de minuni, a trait in secolul al III-lea si a savarsit multe minuni, care au facut ca multi pagani sa treaca la credinta in Hristos. Biserica catolica il pomeneste pe data de 8 august, iar in calendarul crestin ortodox Sfantul Miron este pomenit in data de 17 august.