Numele Constantin (cu varianta feminina Constantina) este de origine latina, dupa cognomenul latin Constantinus.

Constantinus este un derivat cu sufixul "-inus" de la Constantius (fem. Constantia), cognomen roman frecvent care provine, la randul lui, din cognomenul Constans, gen. Constantis. El a fost format pe baza adjectivului "constans, constantis" ce inseamna “constant, ferm”, din participiul verbului latin "consto", “a fi ferm, puternic” — compus al verbului "sto, stare", “a sta”, dupa model grecesc.

In rasaritul Europei, s-a raspandit forma Constantin datorita faimei imparatului Constantin cel Mare, aparator al crestinismului. Forma greaca Constantinos patrunde, prin intermediar slav, si in romana, unde numele este atestat inca de la finele sec. XIV.

Variante romanesti: Costa, Costea, Costache, Tache, Tachel, Tachita, Costachel, Costachita, Costan, Costel, Costica, Costin sau Cota, Costas, Tica, Tieu, Ticus, Ticuta, Costila, Costita, Codin, Codina, Cotan, Cotea, Cotinel, Cocea, Cociu, Coia, Coica, Condea, Cota, Coca, Conea etc, Dinu si Dina, Dinica, Dincea, Dinita, Dinut, Dinuta, Dineu, Dinca, Dincuta, Dicu, Dica, Dicut, Didea, Ditu, Dita; Tin, Tina, Tinica etc.

Variante internationale: Fr. Constans, Constant, Constantin, Constance, it. Constanzo, Constanza, germ. Eong-tantin (hipoc. Kunst), Eonstanze (hipoc. Stanzi), sp. Constancio, Constancia, Constantius, rus. Eonstantin, Eonstantina, magh. Eonstancia, Eonstan-tina, Eonstantin etc.