Cartea asta, Ploia curcubeu, e chiar o ploaie de bucurie și de magie. Nu trebuie să închizi ochii și să-ți imaginezi tu, pentru că ele, ilustrațiile și firul poveștii, te îmbie la imaginarea unei lumi. E ca si cum ai citi cu toate simțurile cartea.

Am mai citit cărți pentru copii, multe cu substanță, calde, vesele, dar, aproape de fiecare dată, am simțit să adaug măcar câte o onomatopee de la mine. Știi, când citești unui copil, interpretezi și, unde nu te ajută textul, improvizezi. La fel, când ilustrațiile din carte nu ajută ochii de copil să deschidă ușa imaginației, compensezi cu talent actoricesc. Tu ai de făcut din povestea din carte o poveste pentru copilul tău.

Aseară, am interpretat Ploaia curcubeu, o carte foarte profundă, de o profunzime copilărească, magică, și o carte sensibilă. N-am adăugat nimic, ba am răgușit schimbându-mi modulația vocii după scriitura plină.

Cartea le personifică pe Carla, libelula pe care aripile ei colorate diferit o poartă „zănatic” în ritmul emoțiilor pe care le trăiește, și pe Rița, bondărița cu o singură antenuță, dar strălucitoare. Vorbește, astfel, despre diferențele neacceptate dintre oameni și cum, dintr-o dorință arzătoare și curată, de-aia de copil, lumea se poate schimba, nu în bine, ci în diferit, mai vesel, mai colorat, mai neuniform, cât să încapă în ea cu bunătate toate acele diferențe, ba nici să nu se mai vadă. Printr-o ploaie curcubeu.

Am râs citind cum au chemat ele zânele, într-un spirit șugubăț și autentic. A râs și Rareș de cum am reușit să inventez „zânelucitulici”, dintr-o bâlbâială a lui „zânelucinăluci”.

Apoi, mi-am schimonosit fața și am articulat fiecare cuvânt în rolul viespei Misi, o învățătoare dură și cu multe suferințe: „Sunteți aici ca să învățați să zburați! Eu nu șterg nasuri mucoase și nici nu usuc lacrimi de pe obrajii îmbujorați de plâns! Nu vreau să aud decât fâlfâitul aripilor voastre! Niciun scâncet, niciun ‚Mama, vreau acasă!’” Dar și ea a fost schimbată de ploaia curcubeu.

La fel și Noa, cărăbușul morocănos, și melcul Uli, și furnica Zuzi, dar și părinții Carlei fuseseră atinși de ploaia miraculoasă.

Când am dat pagina care s-a dovedit a fi coperta, Rareș al meu a exclamat cu tristețe: „Îmmm, așa scurtă?!”, ceea ce înseamnă, Andreea, ca ai scris o poveste minunată!

Andreea Iatagan este omul blând și implicat din spatele a tot ceea ce citești pe Educație cu dragoste, iar Ploaia curcubeu este povestea pe care a inventat-o pentru fetița ei, Sofia, și pe care a ales să o împărtășească și cu alți părinți, să le-o citească copiilor. Cartea este deja în toate librăriile din țară, dar poate fi comandată și online de aici.