Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Cum o dorință de copil poate schimba lumea, cât să încapă în ea toate diferențele

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 13.10.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Dacă nu poți să faci asta, te rog, dragă mamă, ai grijă de tine!

 

 

 

Cartea asta, Ploia curcubeu, e chiar o ploaie de bucurie și de magie. Nu trebuie să închizi ochii și să-ți imaginezi tu, pentru că ele, ilustrațiile și firul poveștii, te îmbie la imaginarea unei lumi. E ca si cum ai citi cu toate simțurile cartea.

 

Am mai citit cărți pentru copii, multe cu substanță, calde, vesele, dar, aproape de fiecare dată, am simțit să adaug măcar câte o onomatopee de la mine. Știi, când citești unui copil, interpretezi și, unde nu te ajută textul, improvizezi. La fel, când ilustrațiile din carte nu ajută ochii de copil să deschidă ușa imaginației, compensezi cu talent actoricesc. Tu ai de făcut din povestea din carte o poveste pentru copilul tău.

 

Aseară, am interpretat Ploaia curcubeu, o carte foarte profundă, de o profunzime copilărească, magică, și o carte sensibilă. N-am adăugat nimic, ba am răgușit schimbându-mi modulația vocii după scriitura plină.

 

Cartea le personifică pe Carla, libelula pe care aripile ei colorate diferit o poartă „zănatic” în ritmul emoțiilor pe care le trăiește, și pe Rița, bondărița cu o singură antenuță, dar strălucitoare. Vorbește, astfel, despre diferențele neacceptate dintre oameni și cum, dintr-o dorință arzătoare și curată, de-aia de copil, lumea se poate schimba, nu în bine, ci în diferit, mai vesel, mai colorat, mai neuniform, cât să încapă în ea cu bunătate toate acele diferențe, ba nici să nu se mai vadă. Printr-o ploaie curcubeu.

 

Am râs citind cum au chemat ele zânele, într-un spirit șugubăț și autentic. A râs și Rareș de cum am reușit să inventez „zânelucitulici”, dintr-o bâlbâială a lui „zânelucinăluci”.

 

 

 

 

Apoi, mi-am schimonosit fața și am articulat fiecare cuvânt în rolul viespei Misi, o învățătoare dură și cu multe suferințe: „Sunteți aici ca să învățați să zburați! Eu nu șterg nasuri mucoase și nici nu usuc lacrimi de pe obrajii îmbujorați de plâns! Nu vreau să aud decât fâlfâitul aripilor voastre! Niciun scâncet, niciun ‚Mama, vreau acasă!’” Dar și ea a fost schimbată de ploaia curcubeu.

 

 

 

 

La fel și Noa, cărăbușul morocănos, și melcul Uli, și furnica Zuzi, dar și părinții Carlei fuseseră atinși de ploaia miraculoasă.

 

 

Când am dat pagina care s-a dovedit a fi coperta, Rareș al meu a exclamat cu tristețe: „Îmmm, așa scurtă?!”, ceea ce înseamnă, Andreea, ca ai scris o poveste minunată!

 

 

 

 

Andreea Iatagan este omul blând și implicat din spatele a tot ceea ce citești pe Educație cu dragoste, iar Ploaia curcubeu este povestea pe care a inventat-o pentru fetița ei, Sofia, și pe care a ales să o împărtășească și cu alți părinți, să le-o citească copiilor. Cartea este deja în toate librăriile din țară, dar poate fi comandată și online de aici.

 

Citeste si Care este cheia pentru a deschide inimile copiilor opozanți ne spune Oana Moraru
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Domnu Trandafir sau învățătorul de azi și dintotdeauna
    Domnu Trandafir, de Mihail Sadoveanu. Acum am recitit-o, acum-acum. Mi-a picat sub ochi pe laptop, după o căutare pe temă. Și n-am rezistat...
Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut. Sau prin ochi de bebe (P)
„Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut, nu cu mintea, dar cu sufletul. Fii sigură de asta! Pentru că nici bebelușii nu înțeleg cu mintea, dar cu emoțiile,...
Am scris cu gândul bun la mama
    Mama cu tata se certau des, zilnic. Au fost într-o luptă continuă, ce zic, război. Tata cu mama, de fapt, de când îl știu....
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!