Când intru în Carrefour, nu pot sa nu trec pe la raionul pentru bebeluși. Și, dacă nu am timp sau mă zorește soțul, care, apropo, e sigur că aș putea să mă uit până și eu pe mine între drăgălușenii, aleg culoarul măcar ca rută spre zona care ne interesează. Doar-doar să arunc o privire.

Nu mai am bebeluș acum, dar urmează să fiu mătușă din nou. Și mă pregătesc. Ca să zic așa, am și motive să mă duc ca vrăjită după haine și produse de bebelusi. Iar acolo e raiul lor.

Și, și dacă n-aș fi viitoare mătușă, tot m-aș duce. E ceva, cred că amintirea perioadei pe care, parcă, n-am trăit-o suficient, n-am simțit-o cu totul. Și mai fur câte puțin. Proaspătă mamă, eram atât de decuplată de la nevoile mele și cum mă simțeam eu și atât de agățată de dorința de a fi o mamă bună pentru puiul meu și atât de convinsă că asta e calea, că, din afară, sigur se vedea ceea ce eu însămi pot să derulez acum zâmbind: un acrobat mergând pe sârmă, la zece metri de la sol, nu cu focus pe echilibrul propriu, ci cu frica să nu scape din brațe copilul.

Și, ca să fiu sinceră până la capăt, mă leagă câteva amintiri, hazlii acum, de Carrefour și raionul de puericultură. Pentru că ieșirile mele, de altfel, singurele mele ieșiri fără bebeluș, erau „excursiile” la hypermarchet, unde fugeam când adormea Rareșel și prin care alergam bezmetică după diverse. Toată goana era ca să mă pot opri în voie la produsele pentru bebelușul, puiul din brațele acrobatului, îți amintești. Toate îmi erau indispensabile și pe toate voiam să le am acolo pentru când va veni vremea lor. De toate aveam nevoie, și de toate-odată: și de țarc, și de centru de joacă, si de premergător, si de nebulizator (pe care chiar l-am folosit și-l recomand ca investiție!), halat și jucării de baie, multe lenjerii de pat, suzete, termometre de baie, de ureche, cu infraroșu, scaun de mașină, de masă, pernă anticolici, și de body-uri cu mânecă lungă, și din cele cu mânecă scurtă, să fie. Iar în categoria diverse intrau acum până și răsfățurile pentru părul meu, foarte important în economia îngrijirii personale de până atunci.

Ei bine, într-o seară, fugită de acasă, cu părul strâns într-un semi-coc în creștetul capului, nu natural, chiar foarte neglijent, cu cearcăne adânci nemascate, mirosind toată a lapte matern și scutece de nou-născut, cu pantaloni de trening și o bluză lălâie peste, mă simt prinsă de mână de cineva. Mă întorc și dau cu ochii de o femeie frumoasă, cea mai frumoasă femeie mi s-a părut atunci. Dacă n-aș fi fost atât de obosită, n-ar fi fost nevoie să mă întorc ca să știu că e o femeie, pentru că nările mele primiseră deja parfumul ei fin. Chipul ei era atent înfrumusețat, părul ei coafat purta mândru o pălărie cu boruri largi, accesoriu care completa o ținută elegantă. O fostă colegă.

Hei, Aura, ce faci? Dacă nu te-aș fi cunoscut, aș fi zis că fugi de mine. Ai trecut pe lângă mine, ti-am făcut cu mâna... Știam că o să te oprești aici. Cât are al tău? ‚Al tău’ ăsta, desi pierdută între biberoane, termometre, cărucioare, jucării și body-uri, m-a trezit la fel cum o făceau clopotele de la biserică, în fiecare duminică, până și cu geamul închis. Era și ea mamă. Și mi-a dărâmat toată construcția, menită să mă mintă că am motive să ies în halul ăla din casă. Mi-am promis că n-o să se mai întâmple, dar s-a mai întâmplat. Și să ies ca scăpată din casă, și s-o văd pe ea, la fel de frumoasă, la raionul de bebeluși. Știi c-am fugit de ea! Știi că tot m-a prins de mână!

Acum, mă amuz, că e de amuzat, atunci am înghițit în sec. Dar m-am răzbunat. Și m-am dus la raionul de puericultură de la Carrefour, nu elegantă, dar senină, cu soțul și un aparat foto, ca să surprind și să-ti arăt că:

• O mămică sau o mătusă, nașă, prietenă, bunică poate găsi orice pentru un pui mic într-un singur loc: hăinuțe si încălțăminte, produse pentru igienă și îngrijire, pentru alăptare, pentru hrănirea bebelușului, pentru joacă și mișcare, pentru somn și plimbare, pentru sănătate și voie bună.

• Mamele au nevoie să se ocupe, în primul rând, de ele. Nu, nu e egoism, așa cum ne-a rușinat societatea atâtea zeci, sute de ani, e calea firească spre starea de bine. Iar, când o mamă trăiește starea de bine, își umple rezervorul de energie pentru a putea „pompa” iubire înspre toți ai ei.