Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

De ce să schimbi cine ești?

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 27.09.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Dacă nu poți să faci asta, te rog, dragă mamă, ai grijă de tine!

 

 

Eu cu mine știu cum sunt. Știu despre mine că n-aș ezita să sar în apă dacă aș vedea că se îneacă un om, deși ar fi o maaare inconștiență, pentru că înot atât cât să nu mor eu. Că nu văd oameni răi sau interese ascunse și, drept urmare, instinctul meu nu e să mă protejez. Că pierd lucruri, multe și scumpe,  și nu sufăr, dar că mă prăbușește să simt că pierd o prietenie. Că pot s-o dau din plâns cu zgomot în râs în hohote. Și câte mai câte! Dar am ajuns să mă accept cu bune și cu rele, ba am momente când mă iubesc și mai mult așa, imperfectă. Asta, când sunt eu cu mine.

 

În schimb, eu în relația cu ceilalți, nu știu, nu mă cunosc suficient, se pare. Multe interacțiuni îmi mai spun câte ceva despre mine. Bine, mă trântesc întâi. Încă, reacția mea naturală, aia, prima, pe aia mi-o derulez după și cam asta e ce-mi reproșez: Sunt o inconștientă! Sunt prea naivă! Ce mi-a trebuit?!! Trebuia să mă cenzurez! Băi, cât pot fi de penibilă! Ceea ce înseamnă că n-am acceptat nimic din ceea ce sunt eu cu adevărat. Nici măcar eu.

 

Ori, asta e ce știu, n-ai cum să pretinzi de la ceilalți să placă la tine ceva cu care tu însuți/însăți te rușinezi și încerci să schimbi, dozezi, ascunzi. Și n-are legătură cu ce anume încerci să nu se vadă, ci cu diferența dintre cine te arăți tu și ceea ce traduce corpul tău prin postură, respirație, tonalitate, fizionomie, gestică, până și prin mișcarea ochilor. Se creează confuzie și oamenii, instinctual și inconștient, caută autenticitate, un fel de potrivire între ce spui și ce simți despre ce spui. E simplu, te placi, te plac. E despre tine, nu căuta la ceilalți.

 

 

Și o iau de la capăt. Și-mi spun: Nu mai încerca, n-o să schimbi cine ești! Așa că fă bine și iubește-te așa! Și de ce să schimbi? Cine a stabilit normalitatea? Și, până la urmă, pe a cui viață o trăiești? Nu ți-e teamă că ajungi ca bunică-ta, la 80 de ani, rătăcită, căutând prin suflet anii tinereții, ăia pe care nu i-a trăit, ci i-a supraviețuit, din cauza dogmelor? Oare nu asta înseamnă alzheimer-ul?

 

Sursa foto aici.

Citeste si Iubirea, tata și un Aha!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Domnu Trandafir sau învățătorul de azi și dintotdeauna
    Domnu Trandafir, de Mihail Sadoveanu. Acum am recitit-o, acum-acum. Mi-a picat sub ochi pe laptop, după o căutare pe temă. Și n-am rezistat...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!