Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Iubirea, tata și un Aha!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 14.09.2017
2 comentarii Comenteaza
Citeste si De ce nu pot copiii să stea nemișcați pe scăunele sau în bănci și ce putem face. Informație de aur.

venit după avalanșa de gânduri de la 5 dimineața. Când am luat telefonul de pe noptieră și am scris în notițe, cu ochii întredeschiși de nevoia de a-mi aminti, aproape închiși de teama că o să fugă și ultimul fir de somn, fără punct și virgulă, cu s tastat în loc de a. Am scris ca după dictare, fără filtru. Azi, le-am pus în mai multe cuvinte.

 

Am adormit cu un vers al lui Smiley în minte, Iubirea nu doare decât când dispare. Sau, pur și simplu, când nu apare. Profund. De când am ascultat prima dată melodia la radio, m-a intrigat. Altă perspectivă. Clar. Dar era mai mult de atât. Și gândul ăsta a început să caute.

 

Iubirea e cea mai mare forță. Se simte cu sufletul, nu cu mintea. Și ce poate să facă sufletul din iubire e de neînțeles chiar și pentru o minte plină de hărți. Nimic nou până aici pentru mine. Introduc o paranteză: cine gândește exclusiv cu mintea nu va înțelege comportamentul blând al unui părinte când copilul lui greșește, nici pe al iubitului care, supărat pe ea, înfrigurată, o acoperă cu jacheta lui. Cam asta e iubirea.

 

Ce e nou e că fața cealaltă a iubirii nu e ura/furia/răzbunarea, așa cum eram tentată să cred până acum. Nu spun credeam, doar pentru că nu m-am gândit la asta. Dar, da. Astea sunt sentimente puternice, aproape la fel de puternice ca iubirea. Distrugătoare aproape în aceeași măsură cât e iubirea de împlinitoare. Dar tot vii, cumva. Tot energie. Furia doare, dar se repară. Un părinte care, copleșit de propriile răni, se comportă urât cu copilul lui are șansa să explice după și să-i ceară iertare. Poate chiar să folosească experiența ca pe o lecție.

 

Tata m-a rănit. Nu-i fac un proces de intenție. Doar observ și scriu. Știu că m-a iubit și mă iubește. M-am întors ca adult si l-am înțeles. L-am iertat. Îl iubesc. N-a venit niciodată după ce m-a rănit să-mi explice nimic. Pentru asta am avut-o pe mama. Tot a durut, nu zic nu. Dar au fost experiențe care, revizuite, m-au crescut.

 

Mama a compensat cât a putut manifestările necontrolate ale tatălui meu. Ce n-a putut să compenseze, și aici este miezul, a fost nu manifestarea suferinței lui, ci absența manifestării iubirii lui. Lipsa lui. Lipsa conexiunii de tip masculin de care are nevoie o fetiță, prințesa lui tati. Lipsa gesturilor tandre de tată, care învață o viitoare femeie să o primească, peste ani, firesc de la un bărbat. Lipsa respectului pentru fragilitatea fetiței care are să îmbrace feminitatea. Lipsa sentimentului de siguranță al fetiței, cuprinsă de niște brațe mari, protectoare, ferme, de bărbat. Nu le-am avut. N-am spus niciodată „Te spun lui tata!”, nici n-am gândit. Și-am avut nevoie de multe ori. Până a devenit un fel de normalitate.

 

Nu eram încă la școală când m-a lovit cu picioarele în spate un băiat de la scara vecină. Am ajuns până la etajul 3 în mijlocul unui atac de panică. Respiram puțin și creierul meu a crezut că e sfârșitul. Abia în hol am scos primul urlet. În casă aveam ambii părinți. Din bucătarie a ieșit disperată mama. M-a liniștit și s-a dus val-vârtej la mama băiatului. Dar eu de tata aveam nevoie. Putea să-mi spună orice, să țipe, să mă certe, orice, dar să-mi țină spatele. Tata s-a dus în dormitorul lui.

 

Nu e dramă, am scris doar paragraful dinainte cu stomacul strâns, dar nu e dramă. E o poveste ca multe povești de atunci, ale multor copii. Doar am înțeles, după atâția ani, de ce nu știu să cer iubirea așa cum o vreau.

Citeste si Dacă nu poți să faci asta, te rog, dragă mamă, ai grijă de tine!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
    [0] => Array
        (
            [id] => 555
            [date] => 2017-09-14 21:39:18
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Aura Angheliu
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => aura.angheliu@jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => www.jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Doare întâi. E primul pas și cel mai important. După, se domolește emoția și se eliberează. Mulțumesc și eu.
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1abonare
                            [2] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

    [1] => Array
        (
            [id] => 554
            [date] => 2017-09-14 20:36:57
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => iulia 
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => iuliamoruz@yahoo.com
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => 
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Cat de bine rezonez cu ce ai scris! Doare de mor. Multumes ca ai impartasit...si multumesc ca esti. 
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1abonare
                            [2] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

)
Aura Angheliu 2017-09-14 21:39:18
Doare întâi. E primul pas și cel mai important. După, se domolește emoția și se eliberează. Mulțumesc și eu.
iulia 2017-09-14 20:36:57
Cat de bine rezonez cu ce ai scris! Doare de mor. Multumes ca ai impartasit...si multumesc ca esti.
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Domnu Trandafir sau învățătorul de azi și dintotdeauna
    Domnu Trandafir, de Mihail Sadoveanu. Acum am recitit-o, acum-acum. Mi-a picat sub ochi pe laptop, după o căutare pe temă. Și n-am rezistat...
Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut. Sau prin ochi de bebe (P)
„Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut, nu cu mintea, dar cu sufletul. Fii sigură de asta! Pentru că nici bebelușii nu înțeleg cu mintea, dar cu emoțiile,...
Am scris cu gândul bun la mama
    Mama cu tata se certau des, zilnic. Au fost într-o luptă continuă, ce zic, război. Tata cu mama, de fapt, de când îl știu....
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!