Azi, am avut o revelație. Știu ce mă face fericită. Copilul meu m-a ajutat să văd.
M-am dus cu Rareș la magazin, el ciufulit, în pantalonii de pijama și șlapi, cu un tricou de casă uzat. Așa a vrut, așa l-am luat. Acolo, nu rezist, ies din rând și glumesc cu el, care mă aștepta într-o parte: Iubitule, ține și o mână întinsă, că, oricum, pari copilul străzii. Râde, râd și mă întorc la rând. În nici 10 secunde, vine din spate, mă trage spre el și mă îmbrățișează strâns. Mami, știi de ce am făcut asta?, îmi spune șoptit. Ca să vadă oamenii că nu sunt copilul străzii, că tu ești mama mea, doar m-ai lăsat liber. N-am nevoie să-mi dea nimic.
Asta e, libertatea! Și eu am avut asta de la mama. Libertatea de a fi cum simt eu să fiu. Nu m-a iubit când sau dacă, m-am simțit iubită mereu. Acum, și eu mamă, îmi dau seama că n-are neapărat legătură cu te iubesc-ul și cu îmbrațișările, ci cu energia care vine dinspre mamă în cele mai banale și mai mărunte dintre situațiile de viață. Copilul are voie să aleagă cu ce se îmbracă până la magazin și mama nu-l rușinează, nici nu se simte rușinată. Sunt ei doi și restul lumii.
Libertatea asta mi-a fost oferită și, drept urmare, n-am furat-o. Nu m-am ascuns să fumez, nu mi-am scos căciula după colț, nu m-am machiat în oglinda din toaleta școlii. La fel, n-am avut nevoie de nimic în plus de la nimeni. Am avut iubirea pentru ființa mea unică, imperfectă. Sentimentul e, cum să spun ca să mă-nțelegi?, e de acasă.
Sunt fericită când mă simt acasă, cu oameni, cu locuri, dar mai ales cu mine însămi. Iubesc să mă știu acasă. E locul unde sunt liberă. Unde nu-mi doresc mai mult spațiu, mai multă iubire, de unde nu vreau să fug, nici să mă justific sau să mă fac plăcută. Sunt eu, cea care iubește dincolo de bariere și care își asumă responsabilitatea trăirilor, alegerilor (care nu sunt bune sau rele), care știe că merită și că poate să împlinească orice dacă doar își dorește cu tot sufletul. Am capul în nori, dar picioarele adânc înfipte în pământ. Fostul copil pe care mama l-a luat, la fel, cu ea la magazin în pijamale. Sunt eu și-mi ajunge ca să fiu fericită.
Sursa foto aici.
