Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Eu, cea care nu reușea să spună nu. Și încă

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 11.08.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială!

Cred că în fiecare dintre noi sunt două persoane: una autentică și alta construită (să placă). Cu două voci diferite. Prima e atât de fericită până să apară ceilalți să o învețe ce e fericirea. Și, cum ea nu știe definiții, se pune pe învățat. Frumusețea e aia, furia e rea, neascultarea se pedepsește, fericirea depinde. Și-nțelege, cu lipsa ei de experiență, că nu este suficientă așa cum e ea și-ncepe să construiască o altă persoană. Care are principii, convingeri, țeluri, nu ca prima, primarul instinct.

 

Necazul vieții noastre vine din faptul că noi ajungem să o ascultăm pe cea care e acceptată de ceilalți, cea construită. Și n-ar fi necaz dacă am asimila-o cu totul, dar n-avem cum să ștergem așa, pur și simplu, cine suntem noi cu adevărat. Și-ncepe conflictul.

 

Eu nu reușeam să spun nu. Mie, cu mare ușurință, dar oricărei alte persoane nu-i puteam refuza timpul, atenția, energia mea. Și o făceam atât de fără efort, că puteam să jur că e prima mea natură și nu mă consumă. Partea cu spusul, de ea vorbesc. Da, sigur că pot!, îmi ieșea din gura cu atâta repeziciune și naturalețe, că mă surprindeam până și pe mine, bine, latura cealaltă, aia pe care o ascundeam încă de lume, că, dacă lumea o auzea pe ea, nu mă mai iubea. Așa a fost vreo 34 de ani. Am mers cu stindardul generozității și altruismului sus. Mie-mi place să ajut.

 

De multe ori, nimeni nu-mi cerea nimic, dar eu, cu un apetit pentru a salva lumea, a o face mai bună, mă simțeam, cum să spun, datoare față de ceea ce am numit generic lume să mă îndrept cu pas grăbit spre dramă. Să o fac să fie mai puțin dramă.

 

Ceea ce nu e foarte departe de mine cea autentică, însă nu așa. Nu uitând de mine, ba tocmai revenind la cine sunt eu cu adevărat.

 

Și da, nu mă consumă, chiar mă hrănește acum, când dau fără să mă neglijez. E altceva.

 

Stai, nu înțelege că-mi iese întotdeauna. Nu. Că durează toată chestiunea asta. Mai ușor mi se pare să învăț chineza decât să răspund cu nu unei cereri neașteptate. Eu am nevoie de scenariu înainte, de timp să mă confrunt cu mine, să respir de câteva ori înainte să-mi permit să fiu eu însămi.

 

Greu, foarte greu a fost prima dată. Huh! Dar nu-ți imaginezi ce senzație de libertate am trăit după! Si ce sentiment de împlinire, de siguranță a mea cu mine simt  după ce spun nu când instinctul, importantul instinct îmi spune să nu. Nu acum, nu așa, nu acolo. La fel, când vorbesc cu vocea care e mea, cea autentică, nu din cărți, clasamente, legi, nu cum trebuie. E uau! Curaj și tu!

 

Sursa foto aici.

Citeste si Prințesele nu sunt neapărat înalte!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Domnu Trandafir sau învățătorul de azi și dintotdeauna
    Domnu Trandafir, de Mihail Sadoveanu. Acum am recitit-o, acum-acum. Mi-a picat sub ochi pe laptop, după o căutare pe temă. Și n-am rezistat...
Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut. Sau prin ochi de bebe (P)
„Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut, nu cu mintea, dar cu sufletul. Fii sigură de asta! Pentru că nici bebelușii nu înțeleg cu mintea, dar cu emoțiile,...
Am scris cu gândul bun la mama
    Mama cu tata se certau des, zilnic. Au fost într-o luptă continuă, ce zic, război. Tata cu mama, de fapt, de când îl știu....
Matematica gândită divergent și cum se ajunge la asta
    8+7 , scriu pe hârtie.   15 , aud răspunsul rapid al artistului de clasa I, chiar înainte să pun semnul egal....
Viața nu e o luptă!
    Mama avea o vorbă, ‚Viața e o luptă!’ , cu care ne îndrepta umerii ori de câte ori ni-i vedea un pic aplecați. N-o...
Ca să poată accesa creierul academic, copilul meu are nevoie de o punte (P)
    Copilul meu, ca să poate accesa creierul academic (termen inventat), are nevoie de o punte. Aș spune că toți copiii au, dar ar fi o...
De ani buni, între România și diaspora este un flux continuu de emoție de dor, dar și de bani (P)
  E greu să fii departe. O știu de la sora mea. În fiecare moment în care îi e dorul ăla dor, îl alină cu gândul că va veni...
Secretul cozonacilor nu stă în rețetă
Dacă ai un copil răzvrătit, încăpățânat, neascultător, dezinteresat, timid, leneș și ești în căutare de soluții pentru a-l schimba, TREBUIE să...
Cum o dorință de copil poate schimba lumea, cât să încapă în ea toate diferențele
      Cartea asta, Ploia curcubeu , e chiar o ploaie de bucurie și de magie. Nu trebuie să închizi ochii și să-ți imaginezi...
L-am refuzat pentru că voiam să plângă
    Puteam să merg la culcare. L-am refuzat pentru că voiam să plângă.   Ne uitam toți trei la Vocea României vinerea...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!