Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Eu, cea care nu reușea să spună nu. Și încă

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 11.08.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială!

Cred că în fiecare dintre noi sunt două persoane: una autentică și alta construită (să placă). Cu două voci diferite. Prima e atât de fericită până să apară ceilalți să o învețe ce e fericirea. Și, cum ea nu știe definiții, se pune pe învățat. Frumusețea e aia, furia e rea, neascultarea se pedepsește, fericirea depinde. Și-nțelege, cu lipsa ei de experiență, că nu este suficientă așa cum e ea și-ncepe să construiască o altă persoană. Care are principii, convingeri, țeluri, nu ca prima, primarul instinct.

 

Necazul vieții noastre vine din faptul că noi ajungem să o ascultăm pe cea care e acceptată de ceilalți, cea construită. Și n-ar fi necaz dacă am asimila-o cu totul, dar n-avem cum să ștergem așa, pur și simplu, cine suntem noi cu adevărat. Și-ncepe conflictul.

 

Eu nu reușeam să spun nu. Mie, cu mare ușurință, dar oricărei alte persoane nu-i puteam refuza timpul, atenția, energia mea. Și o făceam atât de fără efort, că puteam să jur că e prima mea natură și nu mă consumă. Partea cu spusul, de ea vorbesc. Da, sigur că pot!, îmi ieșea din gura cu atâta repeziciune și naturalețe, că mă surprindeam până și pe mine, bine, latura cealaltă, aia pe care o ascundeam încă de lume, că, dacă lumea o auzea pe ea, nu mă mai iubea. Așa a fost vreo 34 de ani. Am mers cu stindardul generozității și altruismului sus. Mie-mi place să ajut.

 

De multe ori, nimeni nu-mi cerea nimic, dar eu, cu un apetit pentru a salva lumea, a o face mai bună, mă simțeam, cum să spun, datoare față de ceea ce am numit generic lume să mă îndrept cu pas grăbit spre dramă. Să o fac să fie mai puțin dramă.

 

Ceea ce nu e foarte departe de mine cea autentică, însă nu așa. Nu uitând de mine, ba tocmai revenind la cine sunt eu cu adevărat.

 

Și da, nu mă consumă, chiar mă hrănește acum, când dau fără să mă neglijez. E altceva.

 

Stai, nu înțelege că-mi iese întotdeauna. Nu. Că durează toată chestiunea asta. Mai ușor mi se pare să învăț chineza decât să răspund cu nu unei cereri neașteptate. Eu am nevoie de scenariu înainte, de timp să mă confrunt cu mine, să respir de câteva ori înainte să-mi permit să fiu eu însămi.

 

Greu, foarte greu a fost prima dată. Huh! Dar nu-ți imaginezi ce senzație de libertate am trăit după! Si ce sentiment de împlinire, de siguranță a mea cu mine simt  după ce spun nu când instinctul, importantul instinct îmi spune să nu. Nu acum, nu așa, nu acolo. La fel, când vorbesc cu vocea care e mea, cea autentică, nu din cărți, clasamente, legi, nu cum trebuie. E uau! Curaj și tu!

 

Sursa foto aici.

Citeste si Prințesele nu sunt neapărat înalte!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Ce mă face fericită. Revelație
Azi, am avut o revelație. Știu ce mă face fericită. Copilul meu m-a ajutat să văd.   M-am dus cu Rareș la magazin, el ciufulit, în pantalonii de...
Cheia unei vieți fericite e mai la îndemână decât crezi
E bun facebook-ul, că-mi răspunde la întrebări des. De fapt, întreb eu câte ceva și răspunsul vine și el pe căile bătătorite. Azi, un share...
Un copil încăpățânat și rebel, cu dragoste, răbdare și independență, devine un bun colaborator (P)
Și nu e doar o teorie, e chiar povestea noastră:     Un copil mic energic, rebel și încăpățânat, se transformă, odată cu...
Fără să ne dăm seama, îi iubim cu frică pentru ei și viitorul lor
  Oricât ne-am dori să îi protejăm, să nu sufere, copiii au nevoie să experimenteze. Mai devreme sau mai târziu, vor trăi ceea ce am...
Eu nu muncesc
    - Unde muncești?, mă întreabă Iulia, o mămică de doi, cu care m-a împrietenit Rareș pe plajă, jucându-se cu Sonia de 6...
Prima expoziție interactivă din Constanța care l-a captivat pe Rareș (P)
    Ceea ce părea a fi un simplu proiect al lui s-a dovedit a fi interesant și, mai mult decât chiar am sperat, captivant. I-am vorbit...
O femeie frumoasă
    Știi ce cred? Că o familie cu o femeie frumoasă  și un bărbat conștient de asta este o familie fericită.   Acum, fără...
Copiii vor libertate, adică un fel de credit
- Mami, îți plac? , m-a întrebat înainte să apuc să închid portiera mașinii după mine și să-i salut pe el și pe soțul meu. Și a ridicat...
Prințesele nu sunt neapărat înalte!
Nu poți fi tu prințesa! Prințesele sunt mai înalte și au părul lung! , a răspuns învățătoarea la rugămintea tremurată, bâiguită a copilei care se...
Lumea exterioară este o reflexie a lumii nostre interioare, sau cum copilul meu e bine când eu sunt bine
Lumea exterioară, cu oamenii care ne înconjoară, cu experiențele pe care le trăim, este doar o oglindă a ceea ce simțim. Iar ceea ce simțim noi despre lumea...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!