Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Fără să ne dăm seama, îi iubim cu frică pentru ei și viitorul lor

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 26.07.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Îmi urmez inima și am convingerea că nu am cum să greșesc astfel

 

Oricât ne-am dori să îi protejăm, să nu sufere, copiii au nevoie să experimenteze. Mai devreme sau mai târziu, vor trăi ceea ce am vrea să trăim noi în locul lor. Ferindu-i, noi amânăm doar. Iar amânarea asta îi costă pe ei. Nu vor ști singuri, vor cădea de la o înălțime mai mare mai târziu. În plus, punem în ei frică, o emoție care le taie curajul de a crede că pot și nici nu mai încearcă. Și, în timp, uită cine sunt și că au în ei tot ce au nevoie ca să reușească. Și-ncep să caute la alții. Ori, nu asta e ce ne dorim, nu?

 

Eu am trăit atâtea situații în care credeam ca l-am salvat pe el, copilul meu, încât pot să spun cu convingere că n-am făcut-o, de fapt. E doar o iluzie. L-am salvat, da, dar nu când l-am distras de la suferință cu „uite ce floricică mică și drăguță!”, nici când îl hrăneam fără ca el să știe că mănâncă, nici când îl verificam obsesiv de febră și acționam cu medicamente, lichide, aerosoli, orice. Apropo de febră, odată, după ce îi administrasem tot ce aveam, transpirase, febra cedase de 15 minute și copilul meu adormise epuizat, a început să tremure atât de tare, că l-am luat pe sus și, în disperare, l-am băgat îmbrăcat sub duș. Deși așa credeam atunci, nu l-am salvat. Nici măcar atunci. Nu așa. Abia când am renunțat la frica compulsivă că aș putea să-l pierd. Și l-am văzut așa cum era, un copil perfect sănătos, un pui de om care are o imunitate de dezvoltat, o lume întreagă de luat la picior.

 

Oricât ne-am dori să îi protejăm, să nu sufere, copiii au nevoie să experimenteze. Mai devreme sau mai târziu, vor trăi ceea ce am vrea să trăim noi în locul lor. Nu asta e ideea. Nu depinde de noi.

 

Ideea e să nu suferim pentru ei, nici să nu ne fie frică, ci să fim cu ei cu energia noastră bună, cu siguranța noastră ca va fi bine orice s-ar întâmpla. Eu sunt aici lângă tine orice ar fi și te țin de mână dacă ai nevoie. Vorbim despre ce vrei tu, iți povestesc despre viață, despre mine, despre tine și tu vei știi ce ai de făcut, nu eu. Și se întâmplă! Pe cuvânt!

 

Fără să ne dăm seama, îi iubim cu frică pentru ei și viitorul lor, de parcă noi am fi siguri de acest viitor, nu cum au ei nevoie să fie iubiți. Ei vor să se uite la noi și să vadă în ochi siguranță. Mă iubește și acum, cănd plâng, țip, sunt tristă. Mă iubește și când e obosită mama. Mă iubește și dacă am luat o notă proastă sau nu-mi place matematica. Asta-mi dă confortul care-mi trebuie să pot să caut mai departe, să descopăr despre ce-mi place să învăț. Mă iubește deși simte că o mint, că m-am îndrăgostit de persoana nepotrivită, dar știe, și nu știu de unde știe, că am nevoie să trăiesc asta., am văzut eu în ochii, gesturile și cuvintele mamei mele. Siguranța asta a fost și reperul meu în ceea ce e între mine și copilul meu și amintirea ei a ajutat mult la motivația de a vindeca frica. Am trăit libertatea aia cu credit, la fel, siguranța că va fi bine orice s-ar întâmpla.

 

Citeste si O femeie frumoasă
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Domnu Trandafir sau învățătorul de azi și dintotdeauna
    Domnu Trandafir, de Mihail Sadoveanu. Acum am recitit-o, acum-acum. Mi-a picat sub ochi pe laptop, după o căutare pe temă. Și n-am rezistat...
Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut. Sau prin ochi de bebe (P)
„Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut, nu cu mintea, dar cu sufletul. Fii sigură de asta! Pentru că nici bebelușii nu înțeleg cu mintea, dar cu emoțiile,...
Am scris cu gândul bun la mama
    Mama cu tata se certau des, zilnic. Au fost într-o luptă continuă, ce zic, război. Tata cu mama, de fapt, de când îl știu....
Matematica gândită divergent și cum se ajunge la asta
    8+7 , scriu pe hârtie.   15 , aud răspunsul rapid al artistului de clasa I, chiar înainte să pun semnul egal....
Viața nu e o luptă!
    Mama avea o vorbă, ‚Viața e o luptă!’ , cu care ne îndrepta umerii ori de câte ori ni-i vedea un pic aplecați. N-o...
Ca să poată accesa creierul academic, copilul meu are nevoie de o punte (P)
    Copilul meu, ca să poate accesa creierul academic (termen inventat), are nevoie de o punte. Aș spune că toți copiii au, dar ar fi o...
De ani buni, între România și diaspora este un flux continuu de emoție de dor, dar și de bani (P)
  E greu să fii departe. O știu de la sora mea. În fiecare moment în care îi e dorul ăla dor, îl alină cu gândul că va veni...
Secretul cozonacilor nu stă în rețetă
Dacă ai un copil răzvrătit, încăpățânat, neascultător, dezinteresat, timid, leneș și ești în căutare de soluții pentru a-l schimba, TREBUIE să...
Cum o dorință de copil poate schimba lumea, cât să încapă în ea toate diferențele
      Cartea asta, Ploia curcubeu , e chiar o ploaie de bucurie și de magie. Nu trebuie să închizi ochii și să-ți imaginezi...
L-am refuzat pentru că voiam să plângă
    Puteam să merg la culcare. L-am refuzat pentru că voiam să plângă.   Ne uitam toți trei la Vocea României vinerea...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!