Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Curând, e iunie. Și nu mai

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 16.05.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd

Ori eu, în mai, pentru că e MAI și pentru că în ultima zi din aprilie am împlinit 35, mi-am propus să nu MAI. Scurt, să nu mai uit cine sunt!

 

Să nu mă mai țină pe loc fricile. Cu cele pe care le pot privi în afara mea am făcut pace, cu înălțimea, adâncul apei, întunericul, șerpuitoarele, morții și or mai fi și altele asemenea, pe care le am acum la degetul mic. Dar eu vorbesc de alea însămânțate subtil și demult de o mamă care s-a sacrificat permanent pentru ceilalți și nici acum nu poate să zică nu, de un tată cu multe răni, de o bunică cu frica lui Dumnezeu, de o învățătoare în cursa ei spre glorie, de o societate care „normalizează”... La început, mi-a părut până în măduva oaselor că e ceva în neregulă cu mine (ce zic, la început?!), sentiment care m-a însoțit mult din viață și care m-a înghiontit mereu să ascund. Așa am ajuns să uit cine sunt.

 

Înțelegi? Eu cu mine mai am să (re)leg o prietenie adevărată. Adică să-mi vorbesc cu blândețe, să-mi respect părerile, accept stările, să mă gândesc la mine însămi ca la cea mai bună prietenă, așa cum mă aveam în prima copilărie. Și mai am puțin din mai. Dar mă grăbesc. Și mă arunc în exerciții de a spune nu când simt să refuz și-mi vine natural să accept. E anevoios și cine m-a auzit de curând spunând nu cel mai probabil că a simțit că nu e autentic, dar mai am de lucru. Mai am din mai.

 

Mai am să-mi găsesc curajul să fiu eu însămi în fața oamenilor pe care nu-i cunosc. Să mă dezbrac de presiunea de a plăcea, natural, la fel cum dau jos din cuier, în primăvară, haina de iarnă. Îi admir pe oamenii care o fac și mă las inspirată de curajul lor. Și mă arunc și eu, că altfel nu pot, recunosc. Și scriu așa cum simt, ca acum, fără să șterg nimic, promit mie. La fel, ca un hei-rup și ca și cum aș fi o altă persoană care îmi organizează agenda, îmi notez un eveniment la Constanța. O zi în care să mă vad față în față cu oamenii, să facem schimb de impresii și emoții. Și să o ascultăm pe Oana Moraru. Prin toamnă. Să fie sfârșit de septembrie, scriu, ca să rămână scris. Mâine, mă întâlnesc cu ea și revin cu detalii.

 

Mai am să mă arăt așa cum sunt și cum gândesc tuturor. Nu sunt un om obișnuit. O iau pe arătură, cum ar spune unii. Sunt spirituală, nu religioasă. Cred în miracole si în Dumnezeul din mine. Cred în a visa. Cred în energia pe care o produc emoțiile mele. Cred că pot să schimb realitatea mea cu forța inimii. Cred că nimic nu e întâmplător și că tot ce trăiesc mă ajută, tot, chiar și experiențele care vin cu o mare încărcătură, sau mai ales acelea. Cred că orice problemă are o rezolvare. Cred că viața e un drum de parcurs cu zâmbetul pe buze. Nu mai cred în tipare. Nici în standarde. Nimic nu trebuie! Curând, e iunie. Și nu MAI!.

Citeste si Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Domnu Trandafir sau învățătorul de azi și dintotdeauna
    Domnu Trandafir, de Mihail Sadoveanu. Acum am recitit-o, acum-acum. Mi-a picat sub ochi pe laptop, după o căutare pe temă. Și n-am rezistat...
Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut. Sau prin ochi de bebe (P)
„Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut, nu cu mintea, dar cu sufletul. Fii sigură de asta! Pentru că nici bebelușii nu înțeleg cu mintea, dar cu emoțiile,...
Am scris cu gândul bun la mama
    Mama cu tata se certau des, zilnic. Au fost într-o luptă continuă, ce zic, război. Tata cu mama, de fapt, de când îl știu....
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!