Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Curând, e iunie. Și nu mai

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 16.05.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd

Ori eu, în mai, pentru că e MAI și pentru că în ultima zi din aprilie am împlinit 35, mi-am propus să nu MAI. Scurt, să nu mai uit cine sunt!

 

Să nu mă mai țină pe loc fricile. Cu cele pe care le pot privi în afara mea am făcut pace, cu înălțimea, adâncul apei, întunericul, șerpuitoarele, morții și or mai fi și altele asemenea, pe care le am acum la degetul mic. Dar eu vorbesc de alea însămânțate subtil și demult de o mamă care s-a sacrificat permanent pentru ceilalți și nici acum nu poate să zică nu, de un tată cu multe răni, de o bunică cu frica lui Dumnezeu, de o învățătoare în cursa ei spre glorie, de o societate care „normalizează”... La început, mi-a părut până în măduva oaselor că e ceva în neregulă cu mine (ce zic, la început?!), sentiment care m-a însoțit mult din viață și care m-a înghiontit mereu să ascund. Așa am ajuns să uit cine sunt.

 

Înțelegi? Eu cu mine mai am să (re)leg o prietenie adevărată. Adică să-mi vorbesc cu blândețe, să-mi respect părerile, accept stările, să mă gândesc la mine însămi ca la cea mai bună prietenă, așa cum mă aveam în prima copilărie. Și mai am puțin din mai. Dar mă grăbesc. Și mă arunc în exerciții de a spune nu când simt să refuz și-mi vine natural să accept. E anevoios și cine m-a auzit de curând spunând nu cel mai probabil că a simțit că nu e autentic, dar mai am de lucru. Mai am din mai.

 

Mai am să-mi găsesc curajul să fiu eu însămi în fața oamenilor pe care nu-i cunosc. Să mă dezbrac de presiunea de a plăcea, natural, la fel cum dau jos din cuier, în primăvară, haina de iarnă. Îi admir pe oamenii care o fac și mă las inspirată de curajul lor. Și mă arunc și eu, că altfel nu pot, recunosc. Și scriu așa cum simt, ca acum, fără să șterg nimic, promit mie. La fel, ca un hei-rup și ca și cum aș fi o altă persoană care îmi organizează agenda, îmi notez un eveniment la Constanța. O zi în care să mă vad față în față cu oamenii, să facem schimb de impresii și emoții. Și să o ascultăm pe Oana Moraru. Prin toamnă. Să fie sfârșit de septembrie, scriu, ca să rămână scris. Mâine, mă întâlnesc cu ea și revin cu detalii.

 

Mai am să mă arăt așa cum sunt și cum gândesc tuturor. Nu sunt un om obișnuit. O iau pe arătură, cum ar spune unii. Sunt spirituală, nu religioasă. Cred în miracole si în Dumnezeul din mine. Cred în a visa. Cred în energia pe care o produc emoțiile mele. Cred că pot să schimb realitatea mea cu forța inimii. Cred că nimic nu e întâmplător și că tot ce trăiesc mă ajută, tot, chiar și experiențele care vin cu o mare încărcătură, sau mai ales acelea. Cred că orice problemă are o rezolvare. Cred că viața e un drum de parcurs cu zâmbetul pe buze. Nu mai cred în tipare. Nici în standarde. Nimic nu trebuie! Curând, e iunie. Și nu MAI!.

Citeste si Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Ce mă face fericită. Revelație
Azi, am avut o revelație. Știu ce mă face fericită. Copilul meu m-a ajutat să văd.   M-am dus cu Rareș la magazin, el ciufulit, în pantalonii de...
Eu, cea care nu reușea să spună nu. Și încă
Cred că în fiecare dintre noi sunt două persoane: una autentică și alta construită (să placă). Cu două voci diferite. Prima e atât de fericită până...
Cheia unei vieți fericite e mai la îndemână decât crezi
E bun facebook-ul, că-mi răspunde la întrebări des. De fapt, întreb eu câte ceva și răspunsul vine și el pe căile bătătorite. Azi, un share...
Un copil încăpățânat și rebel, cu dragoste, răbdare și independență, devine un bun colaborator (P)
Și nu e doar o teorie, e chiar povestea noastră:     Un copil mic energic, rebel și încăpățânat, se transformă, odată cu...
Fără să ne dăm seama, îi iubim cu frică pentru ei și viitorul lor
  Oricât ne-am dori să îi protejăm, să nu sufere, copiii au nevoie să experimenteze. Mai devreme sau mai târziu, vor trăi ceea ce am...
Eu nu muncesc
    - Unde muncești?, mă întreabă Iulia, o mămică de doi, cu care m-a împrietenit Rareș pe plajă, jucându-se cu Sonia de 6...
Prima expoziție interactivă din Constanța care l-a captivat pe Rareș (P)
    Ceea ce părea a fi un simplu proiect al lui s-a dovedit a fi interesant și, mai mult decât chiar am sperat, captivant. I-am vorbit...
O femeie frumoasă
    Știi ce cred? Că o familie cu o femeie frumoasă  și un bărbat conștient de asta este o familie fericită.   Acum, fără...
Copiii vor libertate, adică un fel de credit
- Mami, îți plac? , m-a întrebat înainte să apuc să închid portiera mașinii după mine și să-i salut pe el și pe soțul meu. Și a ridicat...
Prințesele nu sunt neapărat înalte!
Nu poți fi tu prințesa! Prințesele sunt mai înalte și au părul lung! , a răspuns învățătoarea la rugămintea tremurată, bâiguită a copilei care se...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!