Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Trăiesc într-o normalitate a mea

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 13.02.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli.

Era convingerea lor că-i ajută, credința sau, poate, speranța că-l vor considera un impuls și vor învăța măcar pentru a demonstra că merită nota, punctajul, admiterea, funcția primită în dar, nu obținută. Sau nu era nici una, nici cealaltă, doar puterea pe care le-o dădeau banii. Falsa putere. Alta n-aveau și se foloseau de ea.

 

Dar intenția lor, a părinților cumpărători de merite pentru copiii lor, că despre ei vorbesc, nu a fost să facă rău. Nici altor copii, pe care-i frustrau indirect și fără să-și dea seama, cu atât mai puțin propriilor copii. Sunt convinsă că o făceau cu toată dragostea pentru aceștia din urmă, cu tot ce știau ei atunci despre dragostea pentru copii. Și știau puține.

 

Erau formele fără fond ale lui Titu Maiorescu.

 

Veneau din comunism, din dictatură, cenzură, lipsă. Simțiseră lipsa acut. În goana lor după a avea și a avea rapid, nu s-au mai preocupat de a asimila. Au dat din coate. Nu ca să-i dărâme pe alții, nu cred, ci ca să obțină ei. Unii au avut doar norocul de a fi la momentul și locul potrivit și au mers împinși de cei care dădeau din coate. Ajunși sus, s-au convertit și ei, având dovada că asta e calea.

 

Și au început să-și ridice și copiii la fel. Repet, cu cele mai bune intenții. Neștiind că-i handicapează pentru viață, că acești copii nu vor ști niciodată cine sunt și ce pot ei singuri. E vorba de ce simțeau ei cu adevărat în interiorul lor când mama și tata intervineau cu bani și cu relații. Mama și tata le lipeau pe frunte eticheta că sunt mici, neputincioși, slabi și că atâta pot, dar, cel mai grav pentru ei și societate, le transmiteau că așa se face. Așa au crescut, nu stiu altfel cum. De-aia nici nu-i judec, nu sunt vinovați, e normalitatea lor.

 

Normalitatea mea e alta și mă bucur să constat că e și a altor sute de mii de oameni, poate chiar milioane.

 

În prima teză la matematică, am luat -10. În clasa a VI-a, profesoara de matematică i-a pus mamei în vedere că am nevoie să lucrez mai mult în particular, că nu fac față altfel. Așa am ajuns eu la meditație la matematică, cu mare efort financiar, foarte mare. De fiecare dată, după meditație, eram scoasă la tablă si laudată pentru exercițiul perfect. Desigur că era perfect, doar îl lucrasem la meditație. A treia oară, am primit și un 10 în dar, cu un zâmbet larg și multe aprecieri din partea profesoarei. Nu puteam să mă bucur. Mi-aduc aminte că m-a felicitat colega mea de bancă si, imediat după, m-a întrebat ce am. Am ajuns acasă plângând. Nu puteam duce impostura. Nu mă puteam bucura de ceva ce nu-mi aparținea si ce nu obținusem cu mintea mea. 10-le ăla mi-a spus despre mine că sunt mică, neputincioasă, slabă și că atâta pot și sentimentul mi-era atât de străin... Urât sentiment! Și am renunțat la meditații. Atunci, mi-am luat adio, din păcate, și de la matematică. Dar am regăsit-o în gramatica limbii române, pe care am iubit-o și-o iubesc. Și-am ajuns aici.

 

Eu trăiesc în continuare în normalitatea mea, nu văd să fac lucrurile altfel. Și mă simt atât de bine cu mine și cu ceea ce sunt eu, că am să dau și celorlalți care se simt încă mici, neputincioși, slabi, cu părinți cumpărători de merite pentru ei. Și vreau să le transmit că pot și singuri și că niciodată nu este târziu pentru schimbare.

 

Sursa foto aici.

Citeste si Cum a reușit o mamă să lipească aripile tăiate de o profesoară
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.