L-am dus pe Rareș la școală, am urcat scările înapoi cu 3 plicuri și un catalog cu jucării de la Carrefour. Jucării, sărbători! Vin, sărbătorile vin! M-am oprit, răsfoiam cu fiorul unui copil. Și ... am știut de unde vine trăirea. E emotia cu care atingeam, în acea zi, fiecare pagină a neckermann-ului, iar și iar, vrând să mă conving, parcă, că nu sunt reale jucăriile de acolo, că un copil și-a imaginat o lume de basm pe care o visam și eu și că un adult a desenat-o. Mi-amintesc ziua aia ca și cum ar fi azi...
E cea mai caldă zi a anului, deși afară totul e-nghețat. I-am zis, de dimineață, mamei că gerul de afară e mai prietenos decât frigul ascuțit din baia fără pic de suflet, iar zăpada mai blândă decât țurțurii de la robinet, care-ți spintecă mâinile rapid. Și nu vreau să mă spăl. Ea a zâmbit și a încălzit un pic de apă în ibricul roșu.
Suntem patru, doi părinți și doi copii. Azi, pe seară, vom fi toți acasă. Ca mai toți părinții și copiii din ’80 și aproape 9, cu bucuria dezlegării de sărbători la mese îmbelșugate, părinții. La veselie și visare, copiii. Frig. N-am văzut niciodată pietre crăpate, dar e frig rău. Afară, dar și-n casă, un apartament cu trei camere, semidecomandat. Înăuntru, stăm ca baba dochia, mai putin mama, care nu știu când doarme, când mănâncă și, mai ales, cum de ei nu-i e frig. O singură cameră e încălzită, ba nu, două. Într-una dormim unu-ntr-altul toți patru, cea din mijloc, într-o canapea extensibilă, cu arcuri cam ascuțite, dar e bine, atât de bine! A doua mă ține în brațe cu căldura ei aburindă și cu toată familia în ea. Sunt trei ochiuri de aragaz și-o plită pe care nu mi-o amintesc funcționând vreodată. Nu-mi place mirosul de carne fierbând, dar mă topesc după colindele pe care ni le cântă mama umplând toba. E sărbătoare, cum nu e la noi în casă des. Mama fuge, uneori la mijlocul versului, mai face ceva prin casă și, când revine, continuă strofa de parcă nici n-ar fi întrerupt-o. Nu-i om obișnuit mama, nu seamănă cu mamele pe care le văd.
Sună la ușă! E tataia. Tataia vine la noi o dată pe an, cu tata, cu jumătate de porc și, după câtva timp, pleacă după moș Gerilă. Sunt prieteni.
‚Geani, azi e! Vine moșul! Și ție-ți bate inima?!’
A mea nu bate, dar nu știu cum să spun altfel. Că e răscoală-n mine. Abia aștept cadourile, am fost cuminte, sper. Nu-mi amintesc tot anul acum. Tata zice altceva, dar mama ne asigură din ochi că suntem minunile ei. Mi-e și frică! E ceva ce nu pot să înțeleg și mă sperie gândul că voi avea în față un om, dar cu puteri magice. Cum știe el, moșul, ce fac toți copiii din lume?! L-am văzut, am pus și mâna pe el anul trecut. E din carne, ca și noi. Cum face?!
- Săru’ mâna, tataie! Intră.
- Ați fost cuminți? Că m-am întâlnit cu moșu'. Zice că nu prea, dar că o să treacă și pe la voi. Vedem cu ce vine, cu bățul sau...
- Ba da, tataie, intervine mama, draga de mama, au fost fost cuminți, foarte cuminți. Sunt mândră de ele!
Inima dă să iasă din piept. O trag pe sora mea de mână în camera noastră, acum locuita doar de bradul îmbrăcat în toate culorile pământului, îmbrățișat de instalația cu flori mari. Ne băgăm sub el și deschidem neckermann-ul. Uaaau!, și aburi ne ies din gurile mici în camera bocnă.
Nu ne era frig, pentru că visam.
În anul ăla, moșul mi-a adus o păpusă din catalogul nemțesc, pe care am visat-o, una aproape cât mine. Și i-am mărturisit mamei, la culcare, că moșul e magic pentru că citeste și gândurile.
Sunt cufundată în canapea și e bine. Atât de bine. Cald în suflet, cald și-n casă. Luminoasă casă.
Nu-i topesc lui Rareș turțurii de la robinet în ibric roșu. Stăm tot unu-ntr-altul, dar doar pentru că ne iubim. Și-i cânt, ca mama. Și-i povestesc cum visam eu la jucării minunate cum sunt acum, cum mă jucam cu ele în imaginație, cum i-adunam, tot în gând, și pe mama, și pe tata în jurul mesei de joc si era zarvă mare și râdeam toți. Așa cum facem noi seara. Acum, se-ntâmplă ce-am visat. Si mai mult!
Vă las aici catalogul cu jucării de la Carrefour. Poate vă inspiră și poate le arătați copiilor și ei să-și dorească, pentru ca moșul să le citească gândurile.
Acest articol este sponsorizat.
