Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

În spatele unui adult împlinit e un părinte care i-a descoperit talentul și a crezut în el.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 17.11.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Empatia dascălilor este cheia succesului preșcolar și școlar al copiilor. Rezultatul unui studiu de un deceniu.

Asta sunt copiii noștri, niște ființe unice, diferiți fizic, mintal, emoțional. Nu manifestă aceleași interese. Nu toți copiii sunt sclipitori la matematică. Nu toți au darul vorbirii, nu toți pătrund tainele fizicii, nu toți ajung pe podium la Jocurile Olimpice. Dar toți copiii au cel puțin un talent. Și au nevoie de noi să-i ajutăm să descopere care este. Încă de când sunt foarte mici.

 

Marea descoperire se află în mâinile noastre.

 

E nevoie de timp, atenție, grijă, răbdare din partea noastră. Și multă dragoste. Nu să le spunem noi la ce să fie buni, ci să îi expunem diverselor experiențe.

 

 

 

Noi să îi observăm, să îi întrebăm cum se simt când pictează, modelează, construiesc, află despre cosmos, dinozauri, experimentează cu apă, explorează în natură, aleargă, înoată, gătesc, dansează ș.a. Și, dacă nu vor spune în cuvinte, noi vom ști din ochii lor. Apoi, să le susținem alegerile. Viața lor e despre ei, nu despre noi și visurile noastre neîmplinite. Să credem în ei și în ce pot ei cu adevărat să facă. Să-i hrănim cu informații și povești, cu implicare în manifestarea talentului lor. Asta nu numai că îi face fericiți, dar îi și poartă spre împlinire.

 

Thomas Edison este, pentru mine, exemplul viu al copilului descoperit și îndrumat spre succes. Și nu vorbesc acum despre succesul în viață, ci despre acela intim. Vorbesc despre împlinire. Vorbesc despre o copilărie fericită care naște un adult împlinit.

 

Și, prin povestea lui, vreau să-ți mai vorbesc despre implicarea părintelui în a descoperi sămânța de talent care se află în fiecare copil, despre curajul de a o uda în fiecare zi, oricare ar fi ea, și despre fericirea copilului când aceasta începe să înflorească. Fericire care îi dă aripi și-l duce, fără echivoc, la performanță. Performanță în nimic altceva decât ce iubește să facă, orice, actorie, agricultură, psihologie, muzică, matematică, științe, dans, fizică, politică, olărit, medicină, ecologie ș.a.

 

Thomas Alva Edison (11.02.1847 – 18.10.1931), celebrul inventator american, cunoscut ca inventatorul becului, a fost un elev despre care profesorii au spus ca „este prea prost ca să învețe ceva”.

 

Mai mult, într-o zi, l-au trimis acasă cu o scrisoare pentru mama sa, în care îi cereau acesteia să-l țină și învețe acasă. „Fiul dumneavoastră este bolnav mintal. Nu-l vom mai primi la școală.”, era mesajul scrijelit pe o coală de hârtie. Mama sa însă a citit, cu voce tare și cu lacrimi în ochi, altceva: „Fiul dumneavoastră este un geniu. Aceasta școală este prea mică pentru el și nu are profesori atât de buni, cât sa-l poată învăța pe el. Vă rugăm să-l instruiți dumneavoastră acasă.”

 

Dacă Thomas Edison ar fi trăit în vremea noastră, ar fi fost diagnosticat cu ADHD (deficit de atenție și hiperactivitate). Pur și simplu, nu se putea adapta unui sistem concurențial. Iar mama sa, pe care adultul Edison a numit-o „mamă eroină” și despre care a notat că „a creat tot ceea ce sunt astăzi, pentru că a fost întotdeauna atât de autentică în iubirea ei și de sigură de mine și ce pot eu”, a crezut în el, l-a oprit acasă și a început să-l instruiască ea.

 

A simțit că, în spatele unui comportament atipic și în ciuda unui deficit de auz, în copilul ei se află o sămânță de geniu. La scurt timp, a și descoperit-o - Thomas Edison era foarte interesat de Știință - și a început să o ude. Nu a fost parte activă din marile lui invenții, dar l-a învățat să inventeze. I-a recitat poezii, i-a hrănit imaginația și încrederea că poate cu povești, i-a ținut viu entuziasmul, i-a procurat cărți și materiale de studiu și l-a iubit. Iar copilul s-a transformat în geniul secolului.

 

 

Nu știu dacă toți copiii descoperiți vor ajunge genii, dar știu cu siguranță că vor fi adulți împliniți, care-și vor aminti de copilăria lor fericită și vor povesti cu recunoștință despre părinții care au crezut în ei.

 

Cred că toți copiii merită părinți care să fie parte activă a universului lor. Să pună pasiune, veselie, prietenie, un munte de imaginație în marea descoperire a seminței de talent din fiecare copil.

 

 

Acest articol este sponsorizat.

Sursa foto a imaginilor cu Thomas Edison aici.

Surse documentare articol: http://www.thomasedison.com/biography.htmlhttps://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Edison

Citeste si Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.