Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Mami, nu vreau să te supăr! Eu acum descopăr lumea.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 08.11.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Ai un copil încăpățânat, rebel, care nu respectă regulile, sfidează autoritatea? Am vești bune.

Și am nevoie de ajutorul tău. Nu vreau să te obosesc, nu vreau să te supăr, vreau doar să cunosc lumea ta. E nouă pentru mine. Îi descopăr frumusețile în fiecare zi cu singurele mele instrumente, simțurile. Ce mare e lumea! Și câte sunt descoperit! Lasă-mă, mami, să le aflu pe toate! Tu vino cu mine! Asta mi-ar fi spus copilul meu la prima noastră întâlnire, dacă ar fi putut vorbi.

 

Vreau la tine în brațe ca să văd ce vezi și tu. Îți arăt cu degetul, mă balansez la tine în brațe, te trag spre locul unde am de făcut o nouă descoperire. ‚Uaau, ce minunătie!’ Vreau să știu ce e și cum funcționează. Mă uit în ochii tăi. Tu nu faci ochii mari ca mine, deci știi deja. Vreau să-mi spui și mie. Nu înțelegi. Mă întind. Tu mă tragi înapoi. Vreau să ating, să simt. Îmi spui ceva pe limba ta. Nu știu ce zici, dar ‚Nu! Nu!’ am învățat că înseamnă că nu o să ajung la marea mea descoperire. Încep să plâng. Am observat că, dacă o fac, înțelegi. Da, am avut dreptate! Mergi spre lumina aia puternică. Dar nu mai ești blândă. Acum, plâng și mai tare. A venit tati! Îți bate inima tare, respiri mai repede, ai gura cu colțurile în jos și mă pui la tati în brațe. Mă opresc din plâns. Mă pupă. De ce mă dor pupici lui tati?! Îi pun mâinile pe față. E altfel decât fața lui mami. Mă uit la tine și tu ai obrajii cu apă pe ei. Apa știu ce e și la ce folosește, dar chiar nu pot să înțeleg cum poate să iasă și din ochi și, mai ales, de ce. Atâta știu, apa iese, uneori, din ochi când fața ta se schimbă. Dar a iesit și când te-am mângâiat. M-ai îmbrățișat strâns și am simțit ceva ce mi-a plăcut. Am tot repetat, ca să simt din nou. Reiau tot procesul, poate tati se prinde ce vreau. Daa, daa! Tati mă duce. Îmi ia mâna, o apropie și eu simt căldură. Aud de mai multe ori ‚bec’. Tati apropie și mai mult mâna lui și o trage repede, semn că e un pericol acolo. Simt ceva. Altceva. Repet gestul lui tati, dar nici nu respir când o fac. Mă întorc la tine, îți arăt! Am făcut o descoperire, una maaare! Iar ai apă în ochi. Gura ta nu e nici în jos, nici în sus, dar ochii sunt mai blânzi ca niciodată și mă îmbrățișezi tare-tare. Îmi place mult asta și o fac și eu, să simți și tu! În doar o încercare de a descoperi un lucru, am învățat cum ești tu când ești obosită, ce înseamnă teama, bucuria, vina, iubirea, iertarea si ce plăcută e îmbrățișarea...

 

Și e doar începutul copilăriei mele. Am multe descoperiri de făcut. Dar și tu ai multe frici cu care să te împrietenești, mami.

 

Îți împing mâna. Te trag. Nu, nu vreau să-mi dai tu de pe masă jucăria. Vreau să mă urc eu. Lasă-mă pe mine! Când faci tu în locul meu, îmi spui că e ceva de care trebuie să-mi fie teamă. Apoi, îmi transmiți că eu nu pot. Dar eu pot! Tu stai aproape de mine, atât! Mami, vreau eu să cuceresc lumea! 

 

Văd ceva pe jos și nu știu ce e. E colorat și-mi place. Îți dau drumul la mână, mă las să cad și apuc bucuros. O altă descoperire! Nu, nu vreau să mă ștergi, nici să mă ridici de jos! Nu până nu aflu ce e. Dau din mâini ca să înțelegi. Țip. Ai înțeles, în sfârșit! ‚E un ambalaj’, îmi spui, ‚aruncat pe jos de cineva grăbit, pesemne, și care, poate, nu are o mămică să-i explice că ambalajele se aruncă la coșul de gunoi. Hai să găsim noi unul. Apoi, ne ștergem pe mâini, bine?’ Îți zâmbesc.

 

Uite, mami, uite ce frumos m-am desenat cu cariocile, îți vorbesc cu tot corpul. Ce? De ce nu vorbești? ‚Chiar... că... frumos’, începi cu ochii mari, ‚că semeni cu un monstruleț. Aaa, ce mi-e frică, ce răget puternic ai! Să vină să mă salveze supereroul Rareș! Acum, hai să te curăț, ca să fii din nou Rareș al meu și să mă salvezi.’

 

Uite băltoacele, mami!, îți arăt fericit de isprava mea. Am făcut eu băltoace în casă cu apa din sticla lăsată făra capac. Unde fugi? Nu, nu le șterge. Îmi place mult cum se simte apa sub tălpile mele. Ridic piciorul drept și-l las să cadă. Uite, stropii ajung sus. Îhm! Ce-mi place asta! Tremur și râd în hohote. Cel mai mult îmi place când sărim amândoi. 

 

Mami, nu vreau să te supăr! Eu acum descopăr lumea. Dar știi ce? Uneori, îmi pare că și tu o descoperi odată cu mine.

 

 

Sursa foto aici.

Citeste si Dragă mamă care te ascunzi după Bine!,
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.