Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

L-am învățat din teorie să fie liber, el m-a obligat să fac și practică.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 05.09.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd.

De atâtea ori, m-am surprins tăcând, deși copilul meu avea nevoie ca eu să vorbesc, doar pentru că mi-era teamă că n-o să placă ce am de zis... De atâtea ori, m-am surprins simțind ceva și "aprobând" cu un zâmbet contrariul într-o discuție cu o altă mamă, doar pentru că mi-era teamă să nu devin ținta unui om rănit... De atâtea ori, m-am surprins criticându-l pe Rareș doar pentru că eu mă temeam să nu fiu criticată de cei din jur... De atâtea ori, pentru că mi-era teamă de conflict! Pentru că (,) conflictul la mine în familie era totuna cu țipete, cu suferințe scoase cu zgomot și într-un fel care rănește, cu tensiune și consum, continuu... Și m-am construit așa, de copil, alegându-mi permanent "cuvintele"!

 

Și am vrut ca el, Rareș, să se simtă liber. Să nu se raporteze la ceilalți. Să nu facă niciun efort să merite iubirea, aprecierea, prietenia celorlalți. Am vrut să nu poarte pe umerii lui de adult binele omenirii. Să nu-i fie teamă de conflict, din el se naște schimbarea. Să nu uite de el în încercarea de a nu-i răni pe ceilalți. Să spună mereu ce are de spus. Să nesocotească orice vine înspre el și e în conflict cu ce simte. Să se uite în interiorul lui cu aceeași empatie, blândețe, acceptare și iubire cu care privește în exteriorul lui . Să-i iubească autentic pe ceilalți, adică iubindu-se întâi pe el. Am vrut el să fie altfel, nu ca mine. Și l-am încurajat să se exprime, să nu țină în el nimic. Iar el a început să fie.

 

Și am ieșit în lume ținându-ne de mână. Ce-am făcut la primul conflict?! I-am dat drumul la mână, asta am făcut. Eu știam cum vreau să-mi cresc copilul și o făceam plin și asumat în intimitatea noastră, dar, afară, nu eram în stare să-mi asum. Da, să-mi asum. Pentru că, și revin la ce am scris mai sus și întăresc, inconștient, evitam un potențial conflict. Iar Rareș, desigur, a simțit și m-a pus de nenumărate ori în situații cărora nu știam să le fac față. Copilul meu era cum îl învățasem eu să fie, eu nu. Teoria se pierdea nici eu nu știam pe unde. Pentru că, în situații de criză, creierul emoțional preia comanda și acțiunile nu mai trec prin filtrul rațiunii. Intervin mecanismele.

 

Și e drum lung de la teorie la practică. Drum pe care îl parcurg cu greutate. Cu revelații multe, dar și cu provocări, cu obstacole, cu soare, cu nori, cu de toate. Întâi, l-am născut pe Rareș. El mi-a pus oglinda în față și nu mi-a plăcut deloc ce am văzut. Așa a început totul. Copilul meu mă provoca. Parcă avea să-mi spună: "Hai, ia-o și pe-asta! Să vedem cum te descurci! Uite, eu plâng. Tu ce înțelegi? Uite, eu țip. Tu ce faci?" Apoi, "Uite, eu nu vreau. Ce zici de asta? Lovesc. Tu cum reacționezi? Refuz și tu îmi înțelegi refuzul. Refuz și în public. Uau, altă reacție! De ce nu mai ești mami a mea?!"

 

N-ai cum să-ți înveți copilul din cărți să fie liber. Eu am trăit asta. Rareș m-a scos din zona mea de confort, din globul meu de cristal și m-a expus unor situații de conflict cu mine. Vrea să mă învețe să fiu liberă și eu. Să nu mă raportez la ceilalți. Să nu fac niciun efort să merit iubirea, aprecierea, prietenia celorlalți. Să nu port pe umerii mei binele omenirii. Să nu-mi fie teamă de conflict, din el se naște schimbarea. Să nu uit de mine în încercarea de a nu-i răni pe ceilalți. Să spun mereu ce am de spus. Să nesocotesc orice vine înspre mine și e în conflict cu ce simt. Să mă uit în interiorul meu cu aceeași empatie, blândețe, acceptare și iubire cu care privesc în exterior. Să-i iubesc autentic pe ceilalți, adică iubindu-mă întâi pe mine. Încă mă mai are elevă și-mi dă extemporal des. Prea des.

 

Sursa foto aici.

Citeste si Copiii simt. Toți. Unii doar nu manifestă, ceea ce nu-i face mai buni sau mai cuminți sau mai educați.
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.