Imaginează-ți o bucată de pământ pe care vrei să o transformi într-o minunată grădină de flori. Între bucata de pământ și minunata grădină de flori sunt un timp și o cale. Ai posibilitatea, de la început, să setezi timpul și să alegi calea. Timp scurtat, grijă puțină, îngrășământ artificial înseamnă, cel mai adesea, rădăcini deformate ca structură și funcții, flori frumoase, dar cu o durată de viață scurtă, fragile, proces reluat anul următor. Timp potrivit, grijă multă și energie bună, îngrășământ natural dau naștere unor rădăcini puternice, flori frumoase și sănătoase, proces de întreținere, frumusețe perpetuă.
Să vedem! Ai 200 de miliarde de semințe pe care le arunci la întâmplare sau le plantezi cu mare grijă și dragoste și cu gândul sigur că vor da viață unor flori superbe. Dacă alegi să le arunci la întâmplare, câteva semințe vor prinde rădăcini, dar multe vor fi luate de vânt, altele se vor usca, nefiind în mediu propice, cald și umed. Sunt doar niște semințe, nu pot rodi singure, au nevoie de tine. Și cred că-mi dai dreptate că, în mod inexplicabil și surprinzător, două grădini alăturate, udate la fel de regulat, înfloresc diferit de bogat. Nu zic, pământul este diferit, lumina se ivește altfel, dar știu că e vorba de mai mult de atât. E vorba de dragoste, de grijă venită din suflet, de pasiune și atenție pentru ce nevoie are fiecare tip de floare din grădină, de bucuria cu care privești creșterea, de minuțiozitatea cu care ajuți o tulpină mai mică să iasă la lumină, o alta înclinată să stea dreaptă. Și toate acestea sunt importante atunci, când plantele se formează, apoi, grădina trebuie doar îngrijită.
Așa este și cu bebelușii. Fiecare bebeluș este o grădină de flori. Centrul de comandă, creierul, își începe călătoria pe care o numim dezvoltare încă din viața intrauterină. Noi atunci plantăm semințele, în viața lor din interiorul nostru. Apoi, ei se nasc și este demonstrat științific deja că se nasc cu toate celulele cerebrale, practic, cu 200 de miliarde de neuroni, cantitatea maximă de neuroni pe care o poate avea vreodată, și cu 2 părți ale creierului dezvoltate: trunchiul cerebral și sistemul limbic. Toate celelalte părți ale creierului se dezvoltă ulterior, plastic, iar dezvoltarea creierului, ca structură, depinde de experiențele noi învățate prin joc în primii ani de viață, de grija și atenția, și bucuria cu care îi însoțim pe copii în călătoria lor.
Trunchiul cerebral, denumit și creierul reptilian, este răspunzător de funcțiile vitale, cele de respirație, de circulație a sângelui, bătăile inimii, reglarea temperaturii corpului, iar sistemul limbic este centrul socio-emoțional, cu o magazie de emoții, numită amigdală. Când bebelușul se confruntă cu factori de stres, sistemul limbic este suprasolicitat și bombardează creierul reptilian, iar procesul de învățare este afectat, pentru că principalele resurse merg înspre supraviețuire. Da, creierul se simte în pericol și trage semnalul de alarmă. Când bebelușul primește atenție și afecțiune, când este înconjurat de grija și echilibrul persoanei de atașament, cel mai adesea, mama, când simte plăcere, sistemul limbic se conectează cu trunchiul cerebral și creează premisele unor legături neuronale noi.
Cele 200 de miliarde de semințe-neuroni încep să creeze noi și noi legături, sinapsele, care seamănă cu niște hărți. Tot demonstrat este că, în primii trei ani de viață, creierul își construiește cea mai mare parte (aproximativ 80%) a acestor hărți, a infrastructurii mentale. Este cea mai mare creștere din toată viața. De aceea, este foarte important ca principalele scheme din structura creierului să se formeze corect în această etapă. Depinde de noi să avem grijă de semințe. Depinde de noi să le asigurăm mediul propice de dezvoltare, unul cald și intim, cu dragoste și înțelegere a tot ceea ce simt ei, să le oferim experiențele necesare, să le explicăm pe ale noastre, dar, cel mai important, să îi expunem pe ei, să le permitem să le aibă pe ale lor, prin joc și plăcere. Noi să-i însoțim, să interacționăm, să le ridicăm stima de sine, să-i ajutăm să-și găsească locul și rolul în lume, să avem grijă să nu le tăiem rădăcinile și să le susținem tulpinile!
Asemenea florilor, copiii nu au nevoie numai de hrană (apă), somn (lumină) și igienă (îngrijire). Au nevoie și de dragoste, de energia noastră bună, de cuvinte blânde, să-i vedem și să-i auzim, să-i simțim, să-i conținem în gândul și inima noastră. Atunci, ei simt plăcere, așa traduc ei tot ce vine de la noi înspre ei, foarte simplu și natural, prin sistemul limbic, acest radar al stării de bine. Atunci când copiii se joacă, când au parte de conectare și amuzament, creierul emoțional ajută celelalte părți ale creierului să fie în simbioză și să activeze cortexul pre-frontal, încă nedezvoltat, încă nefuncțional independent, dar locul în care se produce învățarea. De aceea este nevoie de joc. Pentru că interacțiunea naturală a ființelor cu lumea, felul lor natural de a o înțelege este jocul. Jocul este instrumentul, este cuvântul de legătură dintre dragostea mamei și plăcerea de care are nevoie sistemul limbic pentru a deschide căi noi, pentru a crea harta mare a gândirii.
Eu am făcut doar un preambul a ceea ce vei învăța la Atelierele Aptamil Junior IQ. Vei primi informații complete depre cum se dezvoltă creierul bebelușului în primii 3 ani de viață, ce etape de dezvoltare sunt, care sunt punctele de cotitură, cum să-l înțelegi, cum să-l ajuți să crească mental, socio-emoțional. Vei ști, la finalul acestor ateliere, cum să comunici eficient cu puiul tău, cum să îl însoțești în călătoria lui natural, prin joc. Vei învăța despre joc și rolul său în dezvoltarea cognitivă și a inteligenței emoționale. Vor fi multe idei de jocuri.
Înscrie-te la Atelierele Aptamil Junior IQ din orașul tău acum! Participarea este gratuită, iar locurile sunt limitate.
Acest articol este sponsorizat.
