Cel mai important în relația copilului cu sportul este ca el să se distreze practicându-l. Sportul hrănește sufletul și corpul unui copil când este făcut cu bucurie. Atunci, noțiunea de efort dispare. Atunci, rezistența înseamnă pasiune, iar mișcarea este sănătate în formă pură. Și, ca să fie sport cu bucurie:

• Oferă-i șansa să încerce mai multe sporturi.
• Ascultă-ți copilul!
• Permite-i să practice sportul care-i place, ceea ce derivă din ușurința cu care-l practică.
• Redefinește succesul! Observă și bucură-te cu copilul de evoluția lui la fiecare antrenament."Succesul nu este definit de o medalie de aur! Dacă, într-o zi, la antrenament, un copil bifează o realizare personală, o îmbunătățire a unei mișcări, o abilitate pe care o învață sau o stăpânește azi mai bine decât ieri, toate acestea ar trebui tratate ca un adevărat succes." (Paul Stricker)
• Renunță la așteptările nerealiste. Nu cere performanță prea devreme sau copilului care, orice ar face, nu poate să o atingă în sport. Poate, în niciun alt segment, poate, nu despre asta este vorba în viața lui.
• Încurajează-l să se simtă bine la antrenamente.
• Nu pune presiune nici pe copil, nici pe antrenor. Încetează să mai fii vocea de dincolo de tușă.
• Alege antrenorul care face din învățarea unui sport o plăcere. Disciplina se învață, nu se instaurează.

Acestea sunt, puse la un loc de mine, sfaturile avizate ale doctorului Paul Stricker, specialist în medicina sportivă pediatrică, fizician medical al delegației Statelor Unite la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, fost președinte al Societății Medicale Sportive de Medicină Sportivă, membru al Academiei Americane de Pediatrie - Consiliul privind Medicina Sportivă și Fitness, numit unul dintre pediatrii de top ai Americii, autorul unei cărți pentru părinți și antrenori, Sports Succes Rx! - Your Child's Prescription for the Best Experience, președinte și fondator al companiei Youth Sports Awareness Enterprise.  El vorbește cu entuziasm depre oportunitățile pe care le au copiii, tinerii și familiile lor în a avea o experiență pozitivă în relația cu sportul și mișcarea. Scopul lui este să îi ajute pe părinți să spună Da! sportului practicat cu bucurie.

Paul Stricker argumentează în cartea sa și în toate aparițiile sale de ce nu este în regulă pentru copil să fie împins spre performanță, la vârstă fragedă, într-un anumit sport și de ce încurajează părinții și antrenorii să permită copiilor să se expună multiplelor activități sportive. "Lasă copilul să le poate alterna și nu să se specializeze într-un sport prea devreme. Și asta, pentru a avea timp să-și dea seama ce sport anume îi este ușor lor de practicat și, cel mai important, ce sport îi place și se distrează practicându-l. Expune copilul la cât mai multe activități, astfel încât el să ajungă să graviteze spre ceea ce poate face el bine și simte că îl împlinește." Altfel, copilul poate simți stres, epuizare, iar nivelul de frustrare poate atinge cote înalte, mai ales în cazul copiilor de până la 10 ani, doar pentru că antrenamentul este prea intens pentru un copil, sau chiar pentru că încearcă să practice un sport pentru care nu este pregătit din punct de vedere al dezvoltării emoționale, mentale, fizice, chimice.

Doctorul exemplifică luând în calcul dezvoltarea vizuală. Într-un sport care presupune tranziție vizuală dezvoltată și implică lovirea, prinderea și gestionarea ulterioară a unei mingi în mișcare, cum este fotbalul, handbalul, tenisul, baseballul, basketul, voleiul etc., copilul de 5 ani întâmpină dificultăți. El se poate concentra cu ușurință pe o minge care stă pe loc și o poate lovi fără efort. Și reprezintă un succes. La 7 ani, copilul se descurcă mai bine cu un obiect care vine înspre el sau spre care aleargă el, iar, la 8,9 ani, are maturizată abilitatea de a focusa cu privirea un obiect în mișcare și îl poate stopa, prinde, lovi, alerga cu el mai departe. "Da, copilul poate învăța mișcările de bază ale acestor sporturi de la vârste fragede, însă este nepotrivit să ne așteptăm la un nivel de performanță la majoritatea copiilor din această grupă de vârstă, deoarece, pe lângă tranziția vizuală, dezvoltarea memoriei și a modelelor complexe de gândire sunt încă limitate." În plus, intervine genetica. Copiii sunt diferiți și este firesc să fie așa. Toți sunt buni, unii într-un sport, alții în altul, unii fac cu ușurință o anumită mișcare, altii o alta.

Dar, cel mai important, Paul Stricker îi învață pe părinți și antrenori să-și redefinească noțiunea de succes când vine vorba despre realizările copiilor în sport, pentru că, adesea, cum definesc ei succesul ajunge să se traducă în sufletul copilului cum este el definit. "Copiii au nevoie să știe că adevăratul succes nu este limitat de o medalie de aur. (...) Sunt copii care obțin cu ușurință locul I și sunt copii care, dând totul, nu trec mai departe de locul VI. Dar și aceștia au câștigat, pentru că succesul este o chestiune personală."

"Dacă, într-o zi, la antrenament, un copil bifează o realizare personală, o îmbunătățire a unei mișcări, o abilitate pe care o învață sau o stăpânește azi mai bine decât ieri, toate acestea ar trebui tratate ca un adevărat succes."

"Dacă părinții consideră că succesul copilului ține de a fi în top și de a câștiga medalii de aur, atunci ei nu sunt numai în postura de a fi dezamăgiți, dar și de a-și răni copilul." Pentru că, spune el, "dacă ai 44 de milioane de copii cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani nu înseamnă că ai 44 de milioane de locuri I, 44 de milioane de medalii de aur. Nu este posibil. Iar cei 43.99 de milioane de copii au nevoie să simtă succesul în sport pentru a se bucura și a bifa o realizare în viața lor sportivă." Astfel, ei continuă să facă sport și să-și îmbunătațească starea emoțională, să-și dezvolte atenția, concentrarea la școală. Toate se leagă.

Accentul în sport, ca în oricare alt aspect de învățare, trebuie pus pe ceea ce face bine și cu plăcere, și cu ușurință copilul. Fără presiune, fără așteptări nerealiste, fără stres. Cu bucurie! Și, pentru asta, copilul are nevoie să fie lăsat să încerce multe sporturi și să-l aleagă conștient pe acela care îi produce plăcere și pentru practicarea căruia abilitățile lui (diferite de ale altui copil) sunt potrivite și îl ajută să obțină realizări personale. Nu medalii, nu locul I. Acesta este succesul!

Un alt articol inspirat de campania Spune Da! sportului. Să vă fie de folos!

Danonino susține autonomia copiilor și îi ajută să aleagă sportul, oricare, numai să implice mișcare și voie bună. Pentru asta, vine cu 12 bețișoare sportive pe care cei mici să le introducă în brânzica Danonino și să prepare o înghețată gustoasă.

Surse articol:

https://www.healthychildren.org/English/ages-stages/gradeschool/fitness/Pages/Sports-Performance-and-Ability-in-School-Age-Children.aspx

http://www.drpaulstricker.com/

https://www.reachmd.com/programs/clinicians-roundtable/developmental-readiness-and-sports-success/3272/

http://www.drpaulstricker.com/pdfs/CarmelValley-ScrippsSports-Article.pdf

http://www.livestrong.com/article/211670-are-competitive-sports-bad-for-kids/

Sursa foto aici.

Acest articol este sponsorizat.