Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Tu cum intri pe ușă?

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 27.07.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Pe tine cine te-a purtat în suflet?

E foarte important pentru familia ta ca, atunci când vii acasă, să vii cu bucuria că o ai. Să lași stresul la ușă, fricile pentru ziua de mâine, problememe de la serviciu, neajunsurile de orice fel. La tine unde se termină stresul și începe familia? Pentru că împreună nu merg. Stresul distruge familia!

 

Tu-i vezi cu adevărat pe ai tăi când întri pe ușă? Îi vezi că îi ai și că sunt lângă tine necondiționat? Și că te așteaptă acasă? Mai ales copiii? Că te vor, că te iubesc, că ar da orice să simtă starea de bine? Că ei nu înțeleg de ce îi respingi? Știu că nu o faci conștient, dar asta ajunge la ei când tu vii cu stres acasă. Ei nu cunosc definiția iubirii, ei o simt și o simt atât de puțin complicat. Pentru copii, iubirea e simplă, se traduce prin armonie, bucurie, siguranță. Și, când simt energie rea, pentru ei, acolo nu e iubire.

 

Eu o știu. O-așteptam acasă pe mama "flămândă". Toate trei făceam asta, îi săream în brațe și povesteam toate trei deodată. Era un talmeș-balmeș, cu râs, cu plâns, cu voci una peste alta, dar mama știa  că noi aveam nevoie de ea și de energia ei bună. Ne hrăneam cu ea. Mama nu aducea stresul de la serviciu acasă și mi-e greu să cred că acolo era ca-n rai. Când veneam de la școală și știam că mama este schimbul trei și ne așteaptă acasă, drumul era mai scurt. Uneori, dacă aveam o zi grea, îl alergam plângând, știind că mă va cuprinde mama. Altfel, nu plângeam suferința, o țineam în mine chiar și peste noapte, pentru că doar mama mi-o ușura.

 

Și nu vorbesc din cărți când spun că energia ta trece la copil. Stresul tău devine stresul lui, iar el nici măcar nu știe de ce simte ce simte. Așa a fost cu tata. Întotdeauna, copil fiind, speram să intre pe ușă zâmbind. Voiam să o iubească pe mama, să nu se mai certe. La el totul era legat de bani, de mâncare și, pentru că el ni le oferea, considera că ne iubește. Restul era neimportant. Venea acasă cu sacoșele pline, dar, de multe ori, și cu furie, dezamăgire, dezgust, toate strânse peste zi. Și le revărsa de cum intra pe ușă. Eu eram copil și nu înțelegeam de ce face tata asta. Credeam că e vorba de mine, de noi, de casă, ceva făceam noi greșit. Nu avea cum să se supere pe cineva și să pedepsească pe altcineva, nu?

 

O aveam pe mama, dar nu aveam armonia de familie. Noi de la tata aveam nevoie să ne vadă și să fie fericit doar pentru că ne are. Cu sora mea mai mare petreceam mult timp făcând strategii, inventând jocuri să-l facem pe tata să râdă și aveam undeva la 7 ani. Mi-amintesc că vorbeam mult și mai și plângeam amândouă și ne întrebam ce îi lipsește lui tata, ca să-i oferim noi. Undeva, acolo, mărturisesc acum, era gândul 'Ce am eu defect, de nu mă iubește tata?', dar era atât de dureros, că nu-l rosteam tare, nici eu, nici sora mea. Tata mă iubea, ne iubea și ne iubește, dar avea și are rănile lui și, atunci, cădea des în capcana lor.

 

Nu tu te lăsa cuprins de griji. Nici nu te ascunde în spatele cuvintelor frumoase. Copiii simt, n-au alte instrumente. Și e bine că e așa, pentru că ne ajută și pe noi să recuperăm din ce am mai pierdut pe drum, legătura directă cu sufletul. Ei văd în tine. Și, de multe ori, copiii nici nu mai aud cuvintele, sau, dacă le aud, le creează confuzie, pentru că ei aud că tu ești bine, dar ei simt altceva, aud că sunt iubiți până la cer și înapoi, dar nu ajunge și la ei dragostea așa cum au nevoie de ea și când au mai mare nevoie de ea, aud că tu îl/o iubești pe tatăl/mama lor, dar el simte tensiunea dintre voi. Nu zic să creștem copiii într-o lume roz, că e idealist și nu-i ajută. Copiii au nevoie să știe că sunt probleme, dar și că ele au soluții și că, da, acum, ne este greu, dar ne va fi bine. Mami e un pic tristă, dar o să-i treacă. Tati e un pic nervos, dar se va calma.

 

Ai avut o zi grea? Înainte să întri pe ușă, rămâi pe loc câteva secunde și gândește-te ce vrei să simtă copiii tăi de la tine, nu de ce au nevoie, pentru că și tu ai nevoile tale neîmplinite și s-ar putea să cazi în capcană, dar ce vrei să simtă. Iubire?

 

"Cea mai mare armă împotriva stresului este abilitatea nostră de a alege un gând în locul altuia." William James

 

Sursa foto aici.

Citeste si Copilul cu atașament sigur plânge când rămâne singur cu o persoană străină
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.