Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Nu vreau ca al meu copil să facă performanță!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 31.05.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd.

Am citit articolul publicat azi de Cătălin Tolontan și m-am cutremurat. Mi-e greu să-mi revin. Sunt cu atât mai sensibilizată, cu cât am făcut gimnastică 6 ani.

 

Maria Olaru, una dintre gimnastele de aur ale României, multiplu medaliată, campioană mondială absolută la individual compus în 1999, a scris o carte despre propria-i viață. E cu neputință să citești experiența asta și să rămâi stană de piatră:

 

„Partea şi mai groaznică a urmat după aceea: părinţii Andreei Ulmeanu au fost convocaţi la şcoală, căci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca să dea un exemplu pentru toate celelalte.

Aşa se face că eu (altfel, prea obişnuită cu violenţele fizice care îmi maltrataseră copilăria) a trebuit să asist şi la o scenă cumplită, pe care nu o pot uita.

Acolo, în sală, pe aparatul numit „sol”, în faţa tuturor, [subliniere]tatăl colegei noastre şi-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos şi a bătut-o, lovind-o cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele şi contorsionările ei.[/subliniere]

A fost un spectacol degradant şi, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini.

De furie şi de ruşine, am plâns, apoi, tot antrenamentul. Nu puteam, dar nici nu voiam să mă opresc, în ciuda atenţionărilor (unele, deloc delicate) din partea antrenorilor.

Boceam cu ciudă, cu o umilinţă neputincioasă. Mă gândeam dacă, într-o asemenea situaţie, tatăl meu ar fi procedat la fel. Nu, exclus!

La sfârşitul şedinţei de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?».

Şi iar… jart… trosc, mi-a îndesat câteva palme de învăţătură. Şi are dl. Bellu o mână grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deşi se petrecuse sub ochii lor, nu a reacţionat în vreun fel. Nu le privea pe ele.” (text care aparține Mariei Olaru, publicat pe tolo.ro)

 

Dacă așa se face performanța, dacă numai cu suferință se ating idealuri sportive, spun NU, mulțumesc!. Sau NU și atât! Copilul meu n-are nevoie de asta. Și niciun copil din lumea asta, dacă mă întrebi pe mine. Copiii TREBUIE să râdă sincer, să se joace uitând de timp, să trăiască viu, autentic, din plin această perioadă, fundament al stării de bine și de creștere echilibrată pentru toată viața! Să se tăvălească, să se rostogolească, să alerge, să sară, să se cațere, să bată mingea etc.  Acesta este sportul care îi ajută.

 

Sub stindardul Mens sana in corpore sano, sportul de performanță și-a atras susținerea părinților. Cu asta și cu disciplinarea. Sportul disciplinează, spune toată lumea. Da, sportul făcut de plăcere și într-un mediu echilibrat și sigur pentru copii, cu adulți care folosesc instrumente pozitive și inspiraționale, da, îi responsabilizează, îi face să intre în competiție cu ei înșiși, le ridică stima de sine. Aceștia sunt copiii cu un corp armonios dezvoltat și cu o minte sănătoasă, nu cei pentru care sportul implică și dramă.

 

Nu vreau ca al meu copil să facă performanță! Echilibru, spre asta tind în educația lui Rareș. Pentru mine, performanța înseamnă prea mult, delăsarea, prea puțin. Pasiunea, plăcerea de a întreprinde ceva, orice, este ceea ce vreau să-l îndrum pe copilul meu să găsească. Cu efort, dar nu cu suferință. În competiție cu el, nu cu ceilalți. Aceasta cred eu că este calea spre creștere sănătoasă.

 

M-a ajutat mult să ajung la această convingere experiența personală. Eram în clasa a V-a și aveam antrenamente la gimnastică trei zile pe săptămână, uneori, se adăuga și a patra, sâmbăta dimineața. Mergeam pe jos singură. Făceam 15 minute de acasă până la stadion, 15 minute de la stadion acasă. Pe drumul de întoarcere, îmi imaginam că mă așteaptă mama acasă cu brațele deschise. Eram obosită, ritmul de antrenament crescuse, la fel și țipetele antrenoarei. Rezistam cu greu fără să plâng. Apoi, nu mai făceam față cu ritmul de la școală, pentru că îmi ridicasem singură ștacheta foarte sus.

 

Antrenoarea mi-a propus să mă trimită la Deva. Ceea ce a fost, pentru o vreme, măgulitor și antrenant, desigur, dar o discuție cu un om care mi-a fost mentor toată viața, mama, a schimbat radical decizia mea. Mama voia să aleg în cunoștință de cauză și am făcut o listă cu argumente pro și contra. Aveam să renunț la școală, la prieteni, la maidanul din spatele blocului, la codrul de pâine pe care-l șterpeleam ca să nu pierd timp cu mâncatul, la surorile mele și, cel mai important, la îmbrățișările ei și la blândețea cu care mă iubea chiar și când greșeam. Hrană indispensabilă pentru mine și sufletul meu.

 

Orice alegere presupune și o renunțare, dar ceea ce aș fi pierdut dacă alegeam performanța sportivă încărca într-un mod covârșitor talerul pentru NU. Și Nu! a fost. Fără pic de regret. Mulțumesc, mama!

 

Citește articolul lui Cătălin Tolontan aici.

Sursa foto aici.

Citeste si Un experiment interesant despre efectele pedepsei.
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.