Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Reacțiile tale în situații de criză sunt reacțiile părinților tăi. Oprește pânza asta de păianjen!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 10.05.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si 7 întrebări și răspunsuri la crizele de furie ale copilului, care chiar l-au ajutat.

Dacă ai ști că un gest al tău poate lăsa urme adânci, sângerânde în sufletul copilului tău, l-ai mai face? Dacă ai ști că un cuvânt al tău se va lipi de fruntea copilului până și dacă va găsi resursele să-l șteargă, l-ai mai spune? Dacă ai ști că acțiunile tale în a-ți educa copilul nu-i hrănesc mintea, nici sufletul, nu-i dezvoltă conștiința, nu fac din el omul pe care vrei tu să-l formezi, le-ai mai derula? Dacă ai ști că reacțiile tale în fața comportamentelor copilului tău îl învață altceva decât vrei tu să învețe, le-ai mai da frâu liber? Dacă ai ști că reacțiile tale ar putea deveni reacțiile copiluli tău, te-ai gândi să le schimbi?

 

Dr. Daniel J. Siegel (specialist în educație și psihiatria copilului și adolescentului, profesor la Universitatea din California, director al Centrului de cercetare Mindful Awareness din cadrul aceleiași universități și director executiv al centrului educațional Mindsight Institute) vorbește despre reacții ca fiind foarte greu de schimbat (dar nu imposibil!), tocmai pentru că ele se memorează în primii ani de viață, când copilul nu deține autocontrol, pentru că nu are cortexul prefrontal încă dezvoltat. Părinții reacționează în fața unei situații de criză într-un anumit fel, fel pe care copilul nu poate să-l treacă singur prin filtrul rațiunii, al judecătii (decât ajutat!), și-l memorează, dacă nu are parte de explicații, brut. Reacțiile sunt ca niște capturi foto care se înmagazinează în sistemul limbic, cel responsabil cu emoționalul. Ei, în situații de criză, imaginile astea se plimbă prin fața ochilor. Sunt mecanisme memorate. Și tu ajungi să le pui în practică dacă te lași pradă emoțiilor.

 

Dacă n-ai știut până acum sau n-ai conștientizat, află asta: reacțiile tale în primii ani de viața ai copilului tău sunt un fel de moștenire pe care i-o lași copilului tău, fără să fii conștient! Tu-l înveți. Depinde de tine ca el, pe viitor, să răspundă sau să reacționeze. Așa cum a depins de părinții tăi (sau de cei care te-au crescut) ca tu să fii un omul care ești acum. Obiceiurile tale de la ei le ai. Reacțiile tale în situații de criză sunt, de fapt, reacțiile lor. Dacă ele te-au rănit, nu le face și ale copilului tău. Oprește pânza asta de păianjen!

 

Poți să schimbi reacțiile tale. E foarte greu, dar se poate. Ai fost pedepsit când erai mic, ai fost umilit, etichetat, lovit? Astea sunt capturile tale foto? Păi, în situații de criză, cam astea îți trec prin fața ochilor și, cel mai adesea, ajungi să te comporți exact ca părinții tăi. Deși tu nu vrei! Poți să schimbi asta.

 

Copilul tău greșește. Dacă situația este similară cu ceva ce ai trăit tu în copilărie, cu o greșeală a ta de copil, iar părinții tăi au reacționat într-un fel care te-a rănit, emoțiile încep să-ți inunde creierul, iar creierul tău intră pe modul "supraviețuire". De-aia simți că "pierzi controlul". Acum, este momentul în care poți să alegi. Poți să reacționezi cum au făcut-o părinții tăi, conform memoriei tale emoționale, sau poți să răspunzi cu raționalul. Ești adult acum, nu ești copilul rănit! Respiră adânc, astfel încât creierul tău să se oxigeneze și să iasă din acel save mode. Este al naibii de greu! N-o să-ți iasă din prima. Dă-ți un time out! Retrage-te câteva minute. În acele câteva minute, conștientizează-ți starea. Ce simți? Ce anume îți amintește experiența asta din copilăria ta? Cum au reacționat părinții tăi? Cum te-ai simțit atunci? Cum ai fi vrut să reacționeze la greșeala ta? Întrebările astea îți vor da răspunsul pentru cum să acționezi mai departe, la greșeala copilului tău.

 

Sursa foto aici.

Citeste si Nu opri plânsul copilului! Ascultă-l și ascultă-l cu convingerea că vindecă!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.