Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Ce credea o liceană despre bani.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 05.05.2016
1 comentarii Comenteaza
Citeste si Când și cum spun NU copilului.

În vara dintre a X-a și a XI-a am vândut înghețată. Au fost primii bani câștigați. Puțini. Dar m-am simțit bine să-i fac eu. Mama n-a fost de acord, tata nici n-a știut. Societatea condamna, atunci, părinții care-și lăsau copiii la muncă. În plus, munca pe bani o făcea minorul care nu era amator ori capabil de a învăța. Așa gândeau cei mai mulți oameni. Ori mama nu voia să fiu eu umilită. Ceea ce s-a și întâmplat. O doamnă a venit special la mine, n-a cumpărat, doar mi s-a adresat: 'Păcat de tine, ești frumoasă! De ce nu pui tu mâna pe carte?!' I-am zâmbit doar. Atât de tare a contrariat-o atitudinea mea, că a plecat fiind convinsă că-și pierde timpul cu mine, eram un caz deja pierdut...

 

Nu mi-era rușine să muncesc. Mi-a propus cineva și am acceptat, era o experiență nouă. N-aveam bani, dar nici frustrare că nu-i am. Nu-l simțeam un minus, nici un plus, pentru că banii n-au fost un subiect tabu între mine, surorile mele și mama noastră. Noi aveam toate un buget lunar, salariul mamei și alocațiile noastre, și-l administram împreună. Pe mama n-am auzit-o niciodată spunând că n-are. Dacă avea în portofel bani de-o pâine, ea avea. Nu s-a plâns de lipsă niciodată. Și, dacă mama era optimistă, la noi asta ajungea. Așa am crescut. Am știut întotdeauna valoarea banilor, dar nu i-am ridicat la rang de valoare niciodată.

 

Altele erau valorile cu care am crescut. Prietenele mele nici ele nu aveau, dar, ca și mine, aveau tot ce le trebuia la momentul respectiv înăuntru. Aveam ambiție, determinare, crezul că banii nu sunt un scop în sine. Scopul nostru era să învățăm, să acumulăm, eram ca niște bureți.

 

Așa încerc să-l cresc și pe Rareș. Eu. Soțul meu a trăit în altă normalitate și e mai greu cu schimbarea, dar nu imposibil, se pare. Îi mai pune copilul de 6 ani oglinda în față. Obligat-forțat!

 

Banii trebuie să circule. Atitudinea în fața banilor este ideal să fie una optimistă, relaxată. Banii nu sunt ochiul dracului, dar nici o valoare! Banii vin și rămân după pasiune, cunoaștere, muncă, determinare, constanță, integritate. Altfel, vin și pleacă... Asta am învățat de la mama mea. Așa gândea liceana, așa gândește și mama de acum.

 

Atunci, n-am știut de ce n-am simțit nevoia să-i răspund doamnei, acum, știu. Deși liceană, aveam deja în minte cine sunt și ce vreau. Nu aveam de demonstrat nimănui nimic. Nu mă hrăneam din ce cred străinii despre mine.  Aveam pasiuni, aveam visuri. N-aveam frică de eșec. Cred că era și un pic de inocență, mai multă. Dar era convingerea că pot, ambiția că nimeni și nimic nu mă poate face să mă abat de la drumul meu, niciodată lipsa banilor! Altceva ori altcineva, doar dacă voiam eu, iar eu nu voiam. Punct. Eram vulnerabilă la tot ce însemna familie, prietenie, plângeam des și la primul stimul, dar, dacă era vorba de învățat și drumul meu, deveneam stană de piatră. La fel, surorile mele. A pus mama ingredientele potrivite: nu au interesat-o notele, premiile, coronițele, venea la școală numai la ședințele cu părinții, nu a pus presiune pe noi cu învățatul niciodată, dar ne-a repetat constant că învățăm pentru noi și pentru devenirea noastră. Mama nu era mândră de noi când reușeam. Mama era mândră de noi!

 

Sursa foto aici.

Citeste si Tu ce fel de părinte crezi că ești?
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
    [0] => Array
        (
            [id] => 241
            [date] => 2016-05-05 20:53:01
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Dan Munteanu
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => epsdel@gmail.com
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => www.vointadefier.ro
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Imi place de mama ta, a avut o atitudine foarte buna. Frumos!
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

)
Dan Munteanu 2016-05-05 20:53:01
Imi place de mama ta, a avut o atitudine foarte buna. Frumos!
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.