Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Cum a răspuns o mamă din Florida atacului altei mame. Și ce ascund mamele care atacă.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 25.04.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Un nou sindrom face ravagii printre copii. ATCP.

Am început să scriu articolul acesta după ce mi-a picat sub ochi postarea unei mămici din Florida, devenită virală deja pe internet. Annie Ferguson Muscato a intrat, acum câteva săptămâni, pe Target și a adăugat în coșul de cumpărături online o cutie de lapte praf formulă, când o străină pentru ea, mămică de asemenea, i-a comentat: "Alăptatul este cel mai bun!".

 

Annie i-a răspuns acesteia printr-o scrisoare deschisă, în care a explicat experiența ei privind alăptarea și a motivat opțiunea pentru lapte formulă. Și a postat-o pe pagina ei de facebook.

 

 

 

Am tradus mesajul ei și sper să ajungă sub ochii cât mai multor mămici. Citește-l până la capăt.

 

 

Dragă Străină de pe Target,

 

Nu era nevoie să-mi spui tu "Breast is Best! (Alăptatul este cel mai bun!) " când eram pe punctul de a cumpăra o cutie de lapte praf, pentru că eu deja știu asta.

 

Știu că eu, gravidă fiind, și soțul meu am participat cu entuziasm la cursul de patru ore despre alăptare.

 

Știu că mi-am strâns bebelușul la piept imediat după naștere și l-am pus la sân la o oră după, pentru că era așa de important pentru mine.

 

Știu că am apelat la sfaturile unui consultant în lactație înainte de a pleca din clinică cu fetița noastră și iar, la două săptămâni după.

 

Știu că ne-a fost greu la început. Că în unele nopți am plâns împreună, eu și bebelușul. Că prietenii noștri apropiați ne-au jurat că va fi mai bine. Știu că aveau dreptate și chiar așa a fost.

 

Știu că alăptatul este cel mai bun, exact ca tine.

 

Dar lasă-mă să-ți zic ce altceva mai știu.

 

Știu că fetița mea începea să țipe imediat ce o alăptam. Încovrigându-se de durere. Fără ca eu să pot să o consolez.

 

Știu că în această lună și jumătate de când sunt mamă nu am făcut altceva decât să folosesc pompa de sân și să umplu, cu greu, câteva sticluțe de lapte matern. Am încercat mai multe poziții. Și am consultat încă un specialist în alăptare.

 

Știu că mi-am ținut copil în brațe, bebelușul meu, în timp ce țipa ore în șir.

 

Știu că am vizitat pediatrul de cel puțin două ori pe săptămână de când fetița nostră a venit pe lume.

 

Știu că am înlăturat alimente din dieta mea (soia, lactate, frunze verzi) pentru a face laptele meu mai ușor digerabil pentru ea.

 

Am folosit în neștire pompa de sân - și încă o mai folosesc -, cât să am lapte matern în congelator, doar-doar să fie bine pentru bebelușul meu, deși cel mai probabil nu va putea să-l consume niciodată.

 

Și toate astea, pentru că "Alăptatul este cel mai bun!"

 

Apoi, am încercat lapte praf formulă hipoalergenică, fără proteina din lapte, pe care m-ai surprins tu astăzi cumpărându-l. Și tipătul s-a diminuat. Bebelușul meu a început să zâmbească. Să înteracționeze frumos cu noi. Să doarmă!

 

Și am plâns. Pentru că eu în continuare consideram că "Alăptatul este cel mai bun!". Și simțeam că mi-am dezamăgit puiul, că al meu trup n-a fost în stare să-l hrănească. Că n-o să fie la fel de sănotos cu lapte praf formulă.

 

Știu că ai gândit că nu-mi pasă sau că sunt leneșă, sau chiar tu ai încercat cu adevărat să fii de ajutor, crezând că nimeni nu mi-a spus vreodată despre beneficiile alăptării.

 

Dar te-ai înșelat. Ceea ce știu eu acum și tu nu știi este că sânul nu este întodeauna cel mai bun, ci că fericirea și sănătatea copilului sunt cele mai bune. Știu că să-ți hrănești puiul este cel mai bine.

 

Și ceea ce știu că știm amândouă este că să fii părinte este greu. Cu adevărat greu. Că ceea ce ne-am pus în gând și pentru care ne-am pregătit nu funcționează mereu, dar că toate ne străduim și facem ce credem că este mai bine pentru bebelușii noștri.

 

Așa că, dragă străină, data viitoare, când mai vezi pe cineva cumpărând lapte praf formulă, încearcă să-ți amintești că mamele ar trebuie să se susțină una pe cealaltă. Gândește-te la ceea ce este posibil ca tu să nu știi. Amintește-ți că Hrănirea este cea mai bună și zâmbește, pentru că asta înseamnă că o mamă își iubește puiul într-atât încât să facă ce este mai bine pentru el.

 

 

Cu dragoste,

O altă mamă care face ce știe și poate mai bine și o hrănire cu lapte formulă pentru un bebeluș mai fericit.

 

 

Articolul acesta este pentru mamele care au fost cel puțin o dată ținta atacurilor altor mame. Și spun asta pentru că vreau să le liniștesc. Nu poartă ele nicio vină și nici nu știu mai puțin decât mamele care atacă.

 

Ați auzit de Efectul Dunning-Kruger? Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere a oamenilor privind propria competență ori a competenței celorlalți. Acest comportament se datorează incapacității persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu.

 

Fenomenul a fost studiat îndelung de David Dunning și Justin Kruger, profesori ai catedrei de Psihologie din cadrul Universității Cornell, care au și publicat, în 1999, primul rezultat al unor serii de experimente. Rezultatul? Cel mai adesea, incompetenții se supraapreciează, iar competenții tind să considere că și ceilalți oameni știu exact cât știu și ei și nu dau sfaturi.

 

Iar supraaprecierea o recunoaștem din certitudinea cu care se exprimă. În mod paradoxal, oamenii care vor să ascundă lipsa de informații dintr-un domeniu se folosesc, în discuțiile sfătuitoare cu ceilalți, de cuvinte tari ("niciodată", "întotdeauna", "trebuie", "în mod categoric", "cu siguranță" etc.) Când certitudinea cu care vorbesc este însoțită de agresivitate (ton, limbaj, limbajul trupului), etichete, cuvinte defăimătoare, judecăți de valoare, acești oameni suferă. Nu știu mai multe decât alții, dimpotrivă. În plus, au mult mai multe de învățat.

 

„Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre este că cei care au certitudini sunt proşti, iar cei cu imaginaţie şi competenţă sunt plini de dubii şi indecizie.”, Bertrand Russell

 

Articolul acesta este, în egală măsură, pentru mamele care au simțit cel puțin o dată să atace o altă mamă. Și spun asta pentru că aș vrea să le rog, înainte să facă o judecată de valoare la adresa altei mame, să-și amintească să zâmbească, apoi, cât de greu le-a fost, ca mame, măcar într-un aspect, să vorbească celuilalt așa cum le-ar plăcea să li se vorbească, să dea sfaturi în același mod și pe același ton pe care ar vrea să primească sfaturi, să se gândească încă o dată, să pornească de la premisa că un cuvânt de încurajare ajută, un reproș nu. Mamele fac tot ce pot și știu ele cel mai bine pentru copiii lor. Toate.

 

Sursa foto aici.

Citeste si Nu vedeți? Suntem toate mame, facem parte din aceeași tabără.
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.