- Iubitule, eu propun să luăm toată familia de figurine de ciocolată. Ce zici?
-Mami, atâta ciocolată?!
Până la 2 ani și jumătate, nu i-am dat deloc lui Rareș ciocolată, apoi, odată ce a gustat, a mai vrut. El venea cu dorința lui continuă și eu îl întâmpinam cu povești despre măsură. Și am vorbit atât de mult și în așa de multe feluri, dar cu atâta încrâncenare și frică ale mele, încât am auzit de multe ori de la copilul meu replici de genul: 'Mami, știu că am mai mâncat azi ciocolată, știu că, dacă mănânc multă ciocolată, o să mă doară burtica, dar tot mai vreau! Și, mami, e burtica mea, nu a ta!' 'Mami, adică vrei să spui că eu am mâncat atâta mâncare degeaba, că tu tot nu-mi dai ciocolată?!' 'Mami, să facem o excepție azi cu ciocolata asta.' 'Mami, tu, când aveai poftă de ceva și mimi (mama mea) te refuza, cum te simțeai?! Acum, mi-e și mie poftă!' 'Ești cea mai rea mamă! Nu-ți pasă de ce vreau eu, contează doar ce vrei tu!'
Apoi, am învățat că NU-ul meu cu teamă nu-l ajuta deloc. Nici poveștile mele despre excese nu-i alungau dorința de a mânca ciocolată. Pentru că el îmi vorbea despre o nevoie a lui, nu despre ciocolată, iar eu, refuzându-l, i-o negam. Asta nu înseamnă că nu-l mai refuz, ci că, atunci când cere ciocolată peste măsură, îl întreb ce vrea el, de fapt. Și îi pun o limită blândă și el plânge că eu nu mă joc destul cu el. Am înșeles că cerea exagerată a copilului meu de dulce ascunde nevoia lui de conectare, de joacă, de iubire. Nu vrea ciocolată mereu!
Am citit asta la Haim Ginott, psiholog și psihoterapeut specializat în probleme ale copilului și în relațiile dintre părinți/ profesori și copii: “Când un copil îți cere un lucru pe care trebuie să i-l refuzi, poți cel puțin să-i dai satisfacția dorinței de a-l avea. Dăruiește-i măcar în imaginație ceea ce nu-i poți oferi în realitate. Este un fel mai puțin dureros de a spune NU.”
Așa încât noi nu mai fugim de mult timp de magazinele și raioanele cu jucării, nu mai ocolim rafturile cu ciocolată. Mai mult, zilele trecute, când am întrat într-un hypermarket, am dat nas în nas cu niște drăguțenii de ciocolată de la Heidi, pictate manual special pentru a bucura de Paște, și n-am rezistat:
- Rareș, vino! Uite! Ce figurine simpatice!
- Daaa. Ce drăguți sunt! Mami, uite-l p-ăsta, rățuștelul ăsta, uite, doar ce a ieșit din ou. Aaa, și oița asta.
- Ce drăguți sunt toți! Și ăsta, uite-l ce timid e!
- Mami, vreau să facem o poză cu ele, să le vadă și mimi!
- Iubitule, eu propun să luăm toată familia de figurine de ciocolată. Ce zici?
-Mami, atâta ciocolată?!
(P) Da, atâta ciocolată! Am luat acasă atâta ciocolată! Pe care încă n-am mâncat-o. Bucuria cu care m-am apropiat de raftul de ciocolată și faptul că eu l-am invitat pe el să vadă figurinele l-au făcut să nu le mai ceară. Acasă, ne-am distrat și cu aplicația www.familiaheidi.ro. Nu pot să vă spun ce glume ne-am zis în scris, că nu-s de zis, dar am râs copios.
Mâine, ne ducem să cumpărăm familia de figurine de ciocolată Heidi și pentru mimi, că prea i-au plăcut în poze!
