Se poate! Da, se poate! Se poate face educație cu dragoste în școală!
Școala nu înseamnă stres și chin și numai teme și fișe, și prea mult, și prea anevoios. Școala înseamnă activități frumoase, inspirante, cunoștințe puse în practică, învățare creativă, seriozitate și disciplină la un loc cu bună-dispozișie și joc. Școala este locul în care copiii vin pentru ei, cu bucurie, cu speranțe, în care sunt încurajați să-și păstreze inocența, să-și dezvolte imaginația și creativitatea, sunt provocați la dialog deschis și sincer, le este respectată și subliniată unicitatea, le sunt acceptate și puse în practică ideile, mai mult, le este insuflată încrederea în ceea ce gândesc ei cu propria lor minte, sunt ajutați să dezvolte, să construiască, li se permite să greșească. Mi-au demonstrat-o copiii din clasa a IV-a C de la Scoala Gimnazială nr. 38 "Dimitrie Cantemir" Constanța.
Poate credeți că exagerez, dar nu mi-aș putea permite să o fac câtuși de puțin, pentru că ar însemna să umbresc sinceritatea și naturalețea și deschiderea cu care ne-au primit copiii, entuziasmul cu care adresau întrebările, curiozitatea, implicarea, seriozitatea, bucuria.
Am participat cu drag la o întâlnire organizată, parte din proiectul Junior Achievement, Importanța antreprenoriatului în comunitate, unde i-am cunoscut pe copiii aceștia minunați și am apreciat cu atât mai mult omul care le suflă în aripi, doamna învățătoare Anca Emandii.
Am cunoscut omul Anca Emandii și l-am iubit din prima. Știam că mă va impresiona și învățătoarea Anca Emandii, dar nu credeam să mă cucerească "în lipsă". Nu că n-ar fi fost prezentă, că a fost, cu zâmbetul pe chip, cu ochii mândri. Dar nu a intervenit în dialog în niciun fel, doar ne-a înlesnit comunicarea cu viitorii oameni de succes, numind câte unul din mulțimea de copii cu mâinile pe sus. Practic, dumneaei și-a îndeplinit misiunea. I-a educat cu dragoste. Și acum se bucură de ea înzecit de la copiii ei.
M-am uitat în ochii lor și n-am văzut nicio urmă de stres, niciun vârf de praf de complex ori frustrare, nici măcar fir de teamă că ar putea greși, nu emoție care să le diminueze glasul ori să îi facă să-și piardă coerența, nu pic de stres al competiției cu ceilalți. Copiii aceștia au adresat întrebări pertinente, au vorbit liber, neîngrădiți, nu au cerut aprobarea învățătoarei nicio secundă, nici măcar din priviri. Și-au exprimat propriile idei fluent, cu încredere, dar și cu ceea ce numim inocență. Copii isteți, inteligenți, calzi, deschiși, încrezători, care, dacă se continuă misiunea începută de doamna învățătoare, vor ajunge adulți mulțumiți cu ei.
Am avut plăcerea să o ascult vorbind și pe doamna director al Școlii Dimitrie Cantemir, Iris Sarchizian, și am recunoscut mâna care gestionează această mare familie din interior, cu eleganță și căldură. În dialogul cu dumneaei, o fetiță a simțit libertatea și nevoia să-i împărtășească ceea ce simte pentru doamna ei învățătoare. A privit-o în ochi pe Anca, cu recunoștință și bucurie, apoi, s-a adresat doamnei director: "Este cea mai bună învățătoare! Este minunată!"
Citește și Empatia dascălilor este cheia succesului preșcolar și școlar al copiilor. Rezultatul unui studiu de un deceniu.
Se poate! Da, se poate! Se poate face educație cu dragoste în școală! Am dovada. Anca Emandii mi-a arătat că școala, spațiul în care copiii pășesc inocenți, sinceri, unici, voioși, năzdrăvani, cu o imaginație bogată, cu aceeași dorința de a se juca pe care au avut-o cu un an înainte, poate să păstreze aceste calități și nevoi și chiar să le fructifice, să construiască folosindu-le ca temelie.
